Citat:
În prealabil postat de sophia
Si eu ma intreb adeseori ce trebuie sa simta parintii, fratii si surorile si alte rude ale celor ce pleaca la manastire si ii parasesc.
Unii sunt mandrii, altii poate si-ar fi dorit altceva.
Nu stiu.
|
Cunosc o familie al carei singur baiat ...ar intentiona sa intre in monahism, dar partea proasta e ca asta nu inseamna ca stie ce sa faca cu viata lui de fapt, e plecat din tara, parintii trimit bani...el merge inainte cu acea facultate, prietena nu are, dar partea cea mai importanta este ca parintii simt aceasta indecizie constanta a lui, a faptului ca el personal nu isi da seama ce isi doreste de la aceasta viata...si asta mi se pare mie destul de grav.
Cred ca una e sa auzi de la copilul tau "Vreau sa intru in monahism, am meditat mult asupra aceastei decizii si asta e pasul pe care vreau sa il fac!" si alta " Nu stiu ce sa fac, oare sa intru in monahism, sau sa ma casatoresc...nu stiu ce sa fac!"...iar pentru a 2 a afirmatie eu m-as intrista mult, pentru ca mi-as da seama ca un astfel de om bantuie prin lume...si atat, fara directie de fapt!