[mariamargareta]

167. Pucioşii îşi dau arama pe faţă: duhul lor sectar şi duşmănos faţă de Biserică (urmare)

Slujitorii din Biserica Ortodoxă sunt consideraţi (toţi oare? aici pucioşii nu fac nici o diferenţă – pentru ei nu există nici o excepţie în Biserica pe care o critică) plini de necredinţă (probabil că aici se face referire la erezia de la Pucioasa), lipsiţi de adevăr (întrucât ei nu recunosc sau nu cunosc “Cuvântul de la Pucioasa”, ei se raportează la alt Adevăr, Cel pe care Îl descoperă Sfintele Scripturi), făţarnici cu faţa şi cu viaţa (toţi, oare? greu de crezut, fără nici un argument doveditor) şi care prigonesc pe Dumnezeu din om (construcţie subtilă, care trebuie înţeleasă aşa: ei îl prigonesc pe dumnezeul Pucioasei din cei care au îmbrăţişat această erezie, înjosindu-i pe aceştia cu pretenţia că dumnezeul pe care ei îl mărturisesc, convinşi că străluceşte în ei, este un dumnezeu mincinos):
“Să te opreşti, poporul Meu, la dorul Meu cel după om, ca să-Mi înţelegi durerea care stă peste Mine de la cei ce stau pe scaune de mărturisitori, plini de necredinţă fiind, lipsiţi de adevăr şi făţarnici cu faţa şi cu viaţa, şi care cel mai bine prigonesc pe Dumnezeu din om, începând cu ei înşişi, şi prigonind pe om din Dumnezeu, începând cu cei ce iubesc după adevăr şi după faptă pe Domnul pe pământ, căci cei ce aleg pe Domnul de viaţă a lor nu se pot ascunde cu strălucirea lui Dumnezeu în ei, fiindcă ei sunt mărturisitori tari, şi acesta este dorul din ei: să-L poată mărturisi pe Dumnezeu în cer şi pe pământ adevărat, Unul Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)

Nici credincioşii din Biserică nu sunt lipsiţi de vina lor, căci în loc să se îndrepte cu dor spre dumnezeul Pucioasei şi spre cuvântul lui, ei s-au obişnuit să-L caute pe Dumnezeu apelând la făţarnicii preoţi din Biserică, ca să găsească mângâiere:
“Să plângi, poporul Meu, de durerea Mea de la omul făţarnic, care se aşează în dreptul Meu înaintea mulţimilor de oameni, mulţimi care se învaţă aşa să-L caute pe Domnul pentru ei. O, nu mai caută mângâiere omul, căci mângâierea este cuvântul Meu cel plin de dor după om, după cel ce nu mai cunoaşte calea care are pe ea împărăţia Mea cea pentru om, mângâierea cea care dăinuieşte ca şi Dumnezeu.”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)

Preoţii Bisericii sunt nu numai făţarnici, dar sunt şi oamenii minciunii. Ei pretind că sunt martori şi slujitori ai lui Hristos, dar în realitate nu sunt păstori, căci fac simonie şi se bat pentru întâietate şi sunt semeţi şi făţarnici. Dumnezeul Pucioasei lucrează însă în paralel, odată cu ei, iar acest paralelism mărturisit aici este dovada schismei pe care, fără nicio reticenţă, pucioşii o promovează faţă de B.O.R. Tot aici se mărturiseşte şi faptul că racolările de adepţi se fac tot din Biserica tradiţională, de unde pucioşii îşi aleg ucenici şi-i dau deoparte:
“Să plângi cu Mine, măi poporul Meu, de durerea Mea cea de la omul minciunii şi care se făţărniceşte că este martorul Meu, slujitorul Meu şi moştenitor scaunului Meu. De unde, tată, că el se mărturiseşte pe sine, nu pe Mine, căci altceva înseamnă să fie omul păstor de biserică a lui Hristos. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, dar unde se poate să semene cu Mine cei ce-şi zic azi păstori de suflete? O, nu. Ei îşi cumpără unii de la alţii scaune de păstori şi se bat pentru întâietate, pentru cel mai înalt divan, şi de pe el, zic ei, că păstoresc pe cei flămânzi de Dumnezeu. Eu însă prin iconomia Mea lucrez odată cu ei, ca şi în vremea trupului Meu pe pământ, ca şi în toate vremile Mele cu omul, şi altfel n-am putut să stau cu omul pe pământ, căci Eu nu stau lângă cei semeţi, pe scaune stând ei şi numindu-se cu numele Meu peste cei săraci cu duhul. O, nu stau alături cu cei făţarnici, ci trec doar printre ei şi-Mi aleg ucenici şi Mi-i dau deoparte pentru Mine şi prin ei Îmi las sămânţa împărăţiei lui Dumnezeu în inimile care se păstrează curate şi neatacate de duhul cel pierzător şi nevăzător al acestui veac trecător.”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)

Pucioşii îi consideră pe slujitorii din B.O.R. nebuni care cred că pot să se mântuiască atât ei, cât şi păstoriţii lor:
“O, sunt atât de nebuni cei ce se fololsesc (sic!) de numele Meu şi de scaune de biserici şi de păstori de biserici, atât de nebuni până acolo încât să se creadă mântuiţi mai mult decât restul oamenilor de sub păstorirea lor, dar care se strâng numai în jurul păstorilor lor, căci păstoriţi să fie oamenii e prea mare minune!”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)

Spiritul care se pretinde a fi “mucenicul Ştefan” este chemat ca să-l mărturisească pe poporul pucios ca fiind adevăratul păstrător al slavei cuvântului de la “Noul Ierusalim”. Acesta se adresează slujitorilor din temple cei tari la cerbice (adică, preoţii Bisericii) mustrându-i că se împotrivesc Duhului Sfânt de la Pucioasa şi că-i prigonesc pe liderii pucioşi, cei trimişi de Dumnezeu. :
“O, poporul Meu, grăiesc cu tine, tată, ca să pot grăi pe pământ. Tu eşti casa din care Eu ies ca Mirele din iatacul Său ca să-Mi arăt oamenilor slava cuvântului Meu, Duhul adevărului cel despre toate câte au fost şi sunt. Mucenicul Ştefan vede slava Mea cu tine acum şi slava ta cu Mine, fiule, şi te mărtusieşte (sic!) al Meu, căci este mărturisitor acest ucenic, iar mărturisirile din cer rămân şi mărturisesc pe pământ spre judecata necredinţei celor necredincioşi şi tari la cerbice pentru adevăr. Amin.
– Mă las, Doamne, duh şi cuvânt pe pământ pentru mărturisire, căci am fost şi sunt pentru Tine mărturisitor. Ca şi celor ce stăteau mari atunci în numele Tău, omorându-mi trupul din care grăiam şi mărturiseam istoria Ta cu poporul Israel, cel tare la cerbice şi care se simţea întâiul şi stăpânul peste popoare, tot aşa şi azi mărturisesc eu celor ce se numesc pe ei înşişi stăpâni de la Tine peste oameni, şi le spun şi lor aşa:
Ascultaţi, voi, cei ce slujiţi în temple, şi unde ziceţi voi că L-aţi închis pe Dumnezeu, ca să-L caute oamenii la voi pe El, pe Cel neîncăput![...] Voi, cei tari la cerbice ca şi cei din vremea mărturisirii mele, o, până când veţi sta împotriva Duhului Sfânt aşa cum părinţii noştri au stat? Pe care din cei trimişi de Dumnezeu spre oameni nu-i prigoniţi voi, ca şi părinţii noştri pe prooroci, ca şi pe mine, cel mărturisitor lui Iisus Hristos, şi pe Care voi Îl prigoniţi prin faptele voastre amestecate cu cele străine de Dumnezeu şi de calea Lui cea una curată şi binecuvântată pentru cei credincioşi? Voi, care aveţi de la sfinţii părinţi dreptar lăsat şi nu-l păziţi pe el! Voi, care scrâşniţi din dinţi împotriva celor ce dau oamenilor pe Domnul cuvânt de înviere în zilele voastre!” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)