Este o diferenta intre trupul de acum si cel de dinainte de cadere. Panayotis Nellas vorbeste de "hainele de piele", adica de trupul pe care noi il purtam acum si afirma ca au fost adaugate omului dupa cadere.
Este o tema grea. Omul se impartaseste din pomul din care Dumnezeu i-a poruncit sa nu manance. Asta inseamna ca se hraneste cu moartea, adica cu ceva in care Dumnezeu nu mai este prezent. Astfel, imbraca moartea, adica trupul acesta coruptibil. Paradoxal, am putea spune ca moartea a ajuns sa fie vie in el. Ce minunat spun Sfintii Parinti: "Si moartea traieste de atunci in tot acest interval de timp facandu-ne pe noi mancare ei insasi".
Inainte de a imbraca "hainele de piele", omul purta un vesmant " tesut de Dumnezeu", haina lui psihosomatica era tesuta din harul, lumina si slava lui Dumnezeu. Cei dintai oameni creati "erau imbracati cu slava de sus... slava de sus ii acoperea mai bine decat orice haina".
Deci, inainte de cadere nu era gol, purta un vesmnat tesut de Dumnezeu - harul. As spune ca nici acum nu este gol, caci poarta "hainele de piele" - stricaciunea. Insa, pentru ca omul sa nu ramana in moarte, Fiul lui Dumnezeu devine om, ia trup asemenea noua ca se ne redea vesmantul de dinainte de cadere. Mai mult, ne face fii ai Tatalui. NU ne ramane decat sa ne unim cu El.
|