[dariusonica]

De cand ma stiu inconstient am simtit nevoia sa ajut oamenii ... ca a fost material ( nu obligatoriu bani ) ca a fost spiritual ( sfaturi , ganduri , alinare ) am incercat sa o fac si de cate ori nu am putut sa fac asta mi-a parut extrem de rau ... de cate ori vroiam sa o fac si vedeam ca nu am nici cea mai mica sansa imi parea si mai rau ...

Tot ce mi-am dorit a fost sa iubesc , sa iubesc omul , sa iubesc natura practic tot ce ma inconjoara si vroiam asta inconstient ... nu stiam de ce o vreau ... doar simteam ca daca nu fac asta nu ma simt in largul meu , nu am simt implinit .

Si na , ca orice baiat , mi-am indreptat dragostea catre fete pentru ca acolo se manifesta mai palpabil decat in alte parti pentru mine la varsta aia ...
Si am iubit o fata , o curva , nu conta pentru mine ce e , nu conta ce crede , eu o iubeam , eu vedeam copilul si frantura de puritate din ea . Si ea a simtit asta , si nu a putut sa ma iubeasca si dupa 4 ani de relatie ba pe fata ba pe ascuns s-a rupt .... Apoi o alta fata , simpla de la tara , nu era cine stie ce de capul ei ... nici ea la randul meu nu s-a putut descurca cu dragostea mea .... nu pentru ca o trimiteam gresit ci pentru ca o trimiteam intr-o maniera atat de pura si neconditionata si sublima incat parea ireala. Si s-a terminat si asta dupa 4 luni , si apoi inca una un an ... si apoi ....
Apoi inca una de 3 ani jumate care s-a terminatd e curand ... Fetita asta am luat-o de mica , de pe al 15 ani , i-am aratat ce e dragostea , am invatat-o ce e bine ... i-am fost si iubit si tata si prieten si tot ce se putea...Cu toate astea , daca va ganditi ca partea feminina din ea m-a atras va inselati ... la 15 ani am luat-o virgina , la 19 am ramas fara ea dar am lasat-o tot virgina eu avand 23 de ani , pe simplul motiv ca nu a fost pregatita ...si nu am inselat-o si nu m-am culcat cu altcineva doar ca sa imi satisfac nevoie pe care ea nu putea sa mi le satisfaca ...dar ... nu a putut sa se descurce nici ea cu aceasta dragsote ... nu pentru ca nu ma iubea ci pentru ca mandria si orgoliul ei si materialismul toate insuflate de anturaj ii stergeau dragostea ce mi-o purta cum stergi creionul cu o guma.

Si totul s-a intamplat cu o saptamana inainte de Craciun ... saptamana in care nu am mai mancat absoul nimic , daca Dumnezeu ma punea sa tin post nergu ziceam k nu pot ...
Raspunsul ei , la acest gest , la nenumaratele flori si telefoane si mesaje a fost ca pot sa ma arunc si in fata trenului , ea nu se simte vinovata.
Apoi , oarecum putinii prieteni care erau tot ai ei culmea , au reusit sa ma scoata din starea asta...
Alcoolul cumva cu toate ca nu in exces ca nu imi sta in caracter, mi-a dat curajul sa ma apropii de alta fata chiar inainte de revelion ...
Totul a mers bine , ba un whisky , ba fata , ba prietenii usor am reusit sa nu ma mai gandesc la pierderea mea ... pana cand , a venit momentul sa ma reintorc la bucuresti ... ca sa termina vacanta ...
Si ma intorc cu fata asta , ea imi zice sa raman la ea peste noapte , eu ii zic sa vina ea la mine .... in fine , la un moment dat am zis nu .... in seara asta fiecare se duce la casa lui ( am uitat sa va spun ca de cateva luni fata ce imi daduse papucii statea cu mine la bucuresti si dupa ce s-a rupt s-a mutat .
Nu stiu... poate ma gandeam k o sa o gasesc acolo si a fost totul un vis , poate nu stiam ce o sa gasesc acolo ... in fine ... am zis fiecare la casa lui
Cand am ajuns la apartament si am intrat in apartament , am sismtit mirosul ei , dar ea nu era , am gasit o poza cu noi si 15 trandafiri luati inainte de craciun cand inca eram impreuna ofiliti , lasati imprastiati pe un birou ... M-au lovit in clipa aia nenumarate amintiri ... am incercat sa le fac fata dar fara rezultat ... dupa doua ore tremuram ca un virbrator si ma gandeam ca geamul de la etajul 5 e cel mai bun prieten al meu...
Intr-un moment totusi de luciditate , am inceput sa dau cu banul ... am zis totusi sa imi dau o alternativa .... si a fost ini mini maini mo intre spitalul 9 si geam . Si a picat spitalul .
La ora unu noaptea intr-o noapte friguroasa de duminica , duminica de acum doua saptamani , m-am prezentat la spital la camera de urgenta si le-am spus .... trebuie sa imi dati urgent pastile ca vreau sa ma sinucid .... I-am lasat pe toti masca ...
Dupa cateva intrebari mi-au dat sa cumpar ceva , am fost am cumparat , am luat 3 zile , am dormit ca un porc si m-am oprit sa mai iau ....
Am inceput sa reflectez ... nu eram la primul gand de genul asta dar eram cu siguranta la prima incercare ... si asta mi s-a parut foarte grav , intrecea orice limita a bunului simt si a normalului.
Culmea in toata reflectarea mea , in loc sa imi ridic moralul , am facut inversul... in loc sa ma gandesc la acea fata m-am gandit la toata lumea din jurul meu , la cum am aruncat cu dragsote in toate directiile si din cauza ca aceasta dragoste nu s-a intors mi s-a terminat bateria ca masina pe care o lasi cu farurile aprinse fara motor pornit.
Si ma gandeam unde am ajuns , cand Dumnezeu tot ce a vrut a fost sa iubim , cand noi existam pentru ca Eva a iubit pe Adam si l-a urmat dincolo de portile Raiului purtandu-i copiii care ne-au dat nastere noua , cand totul se rezuma la iubire , cand relatia noastra cu El se numeste iubire ... unde am ajuns cand vezi ca nimeni nu mai iubeste , mandire , orgoliu , rautate , nepasare ... asta vezi in lume ...
Si am zis .... am incercat sa fiu mai bun , am incercat sa iubesc si am fost dezamagit de toata lumea inclusiv de Dumnezeu in care ba credeam ba nu credeam si pe care l-am invinuit atunci oarecum si pentru iubirea mea in zadar.
Am incercat psihologi , psihiatri ... nimic ... niciunul nu parea sa ma inteleaga sa ma ajute .
Simteam ca nu mai am rost pe pamanat , ca vreau sa iubesc si pe lumea asta nu mai am loc sa iubesc... ca singura optiune e sa ma curat si asta va fi pacatul meu cu care voi trai si pentru care voi raspunde...
Mai pe scurt am clacat...
O buna prietena imi recomanda o parapsiholoaga , Madame Lenoir care a intrat intr-o moarte clinica , a facut cunostinta cu El spune ea si El a trimis-o inapoi pe lumea asta cu darul de a ajuta oamenii vazand viitorul lor la atingerea unei poze ...
Spunea prietena asta a mea ca numai Madame Lenoir poate sa ma ajute ...
Ma gandeam ... cum poate sa ma ajute pe mine o femeie care pretinde ca are darul lui Dumnezeu cand asa ceva nu exista pe lumea asta ... Dumnezeu nu da daruri din astea ...
Dar curiozitatea ma face sa ii rasfoiesc blogul si intr-adevar , femeia vorbea de lucruri sfinte si ce prezicea se adeverea ...
Tot rasfoind ajung la o poveste de dragoste a ei cu doi barbati ( pe rand ) care s-a finalizat prin ea ramananad cu niciunul si la sfarsit o morala : "Morala: cand oferi dragoste neconditionat,cand iubesti frumos, liber, fara compromis, universul vibreaza la asta...si iti trimite felicitari...pentru efortul tau de a-ti pastra nealterata si neviciata viziunea asupra iubirii... "
Numai ca morala asta nu se pupa si nu se reflecta deloc in povestea ei ... si am facut rost de id de mess , am dat invite , am primit accept si ii spun ... mi-ati fost recomandata de prietena noastra comuna x si urma sa va contactez pentru un consult ... dar nu imi mai doresc asta , problema mea e cu mine insumi si numai eu ma pot ajuta ... in schimb vreau sa va pun o intrebare ... la povestea cutare ati dat morala asta ... va intreb pe dumneavoastra ca om ... chiar credeti in ea ? Tipa incepe si se schiveaza f mult , evita raspunsul si din una in alta imi spune ca nu are timpul necesar pentru problema mea , ca timpul ei e cel mai important lucru de care dispune si il dedica cui vrea ea ....
Nu am putut sa inteleg atunci mai mult decat ca ... un om caruia El i-a dat un dar pentru a ajuta neconditionat , fara urma de profit , fara preferinte restul oamenilor mi-a spus ca nu are timp sa faca asta ... practic a facut ceva pe el de dar .... ea si umanitatea din ea ... de unde instant mi-au venit aceste cuvinte in cap : Transforma un om intr-un inger si vei avea un inger transformat in om ...

Cateva zile m-am gandit la vorba asta , am despicat-o in 4 , apoi in 16 si nu intelegeam de ce ea .... ma laudam mie insumi ca daca eu primeam darul ala ma dedicam oamenilor neconditionat la orice ora si mai ales pe gratis doar ca sa fac voia Lui.
Dar Dumnezeu len judeca pe toate dupa propria randuiala , si actioneaza ca atare , nu e dreptul meu sa judec si ma opresc ...
Am zis asa ... o sa scriu o carte cu tot ce am vazut in lumea asta , ce as fi vrut sa vad si ce ar trebui sa facem ca sa fim mai buni ... dupa care imi iau zilele si ma duc linistit ca eu nu mai rezist sa ma lupt cu sistemul...
Intr-o noapte, stand langa noua mea prietena , ii povestesc totul ... si ii spun ... draga mea destinul deja mi l-am scirs , drumul meu e unul si tot ce ma poate convinge ca e gresit si ca trebuie sa dau inapoi nu se rezuma la psihologi , la psihiatri , la parapsihologi ci la mine insumi si poate la Dumnezeu ... Doar eu si POATE Dumnezeu ma pot convinge sa ma rasgandesc.Intr-o clipa a inceput sa imi fie frica de acel POATE scris acolo ... si reformulez ... draga mea , daca Dumnezeu imi va cere si imi va da un motiv bine definit sa raman pe aceasta lume voi ramane chiar si dupa ce scriu cartea aia daca nu ma voi duce ... Spunand asta simt ca frica mea se amplifica , realizez si reformulez din nou ... draga mea , nu am nevoie de motiv din partea Lui , am nevoie doar sa mi-o ceara cum stie El , motivul nu e al meu sa il judec sau sa il inteleg ... pana pa urma voia Lui e porunca .... Spuneam eu asta ... eu care pana in clipa aia imi era rusine sa pronunt cuvantul Dumnezeu chiar si in fata unui preot ...