[Noesisaa]

În prealabil postat de sophia

Mai facem pacate, nu spune nimeni, dar sunt cam aceleasi marunte care se tot repeta, mai ales ca traim printre oameni: manie, invidie, mandrie.
Si ce facem le spunem mereu pe astea? Sau ne scobim si inventam ceva ca sa spunem.
Ultima data chiar m-a durut, pentru ca spunand mereu aceleasi, preotul mi-a spus ca sunt mici dar daca se repeta e mai rau. Pai si de unde sa-i spun altele noi?

Dar Sophia, de ce sa inventezi, si in consecinta sa iti mai adaugi un pacat mintind? Daca chiar te simti prost ca vii tot cu aceleasi chestii marunte, si ca preotul se plictiseste -- inainte de spovedanie fa cateva noi. Vezi si tu care sunt posibilitatile de pacatuit locale, sa nu fie pacate chiar mari, dar sa fie asa, sa te scoata din monotonie, acolo o barfa, furi un lucrusor din supermarket, pe care il si restitui dupa o vreme, chestii din astea, poate chiar o injuratura daca te pricepi... :D Si iaca, ai ce sa spui: ai vorbit de rau (care poate fi incadrat la incalcarea poruncii a 6-a, deci poti sa spui ca ai avut o tentativa de a ucide sufleteste pe cineva :D, ai furat (poate supermarketul da faliment, si poti sa spui chiar ca ai furat de la saraci) si ai blasfemiat. Deja este mai interesant. :D

Mai in serios: doar nu te asteptai ca forumistii o sa isi scrie pe aici pacatele pe care le spun la spovedanie ca tu sa te insipri si sa o mai diversifici pe a ta. :D

Deci revin la intrebare: ce spunem la spovedanie? Ce pacate am facut si ce n-am facut?.

Pai de ce sa spui ce n-ai facut? In afara daca marturisesti pacate prin omisiune...

Si intreb din nou de ce nu putem pur si simplu sa spunem:
"Doamne am gresit si numai tu poti stii ce anume. Imi pare rau si ma voi stradui sa fiu mai bun" si preotul sa ne citeasca dezlegarea, asa cum ar face-o Dumnezeu.
De ce trebuie sa ne creem singuri canoane si scenarii care nu fac decat sa ne indeparteze si infricoseze si mai mult de preot, de Dumnezeu si credinta?

Da, dar Dumnezeu vrea ca noi sa ne analizam viata, si sa ne gandim la ce am gresit si sa ne dam seama cum sa ne indreptam. Sigur, toti suntem oameni, si facem pacate obisnuite. Dar asta nu inseamna ca sunt neinsemnate. Mie nu mi se pare lucru mic a judeca pe cineva, sau a barfi, sau a fi invidios, sau a minti, sau a fi egoist, sau a nedreptati pe cineva, sau a insulta, chiar daca sunt lucruri absolut obisnuite si pe care le vedem la noi si la altii in mod obisnuit. Mai rau este cand nu iti mai pare rau de pacatele tale, chiar si alea neinsemnate si obisnuite cum sunt, (cum ni se intampla la multi)...

Apoi poate preotul ti se pare ca e neatent sau plictisit si nu are chef de dialoguri-- dar daca a mai spovedit 20 de oameni inaintea ta, cum sa fie sarmanul? Si daca fiecare ar veni cu povestile lui in care incearca sa isi explice si justifice pacatele, ar avea capul cu totul tehui, poate si de asta nu se da in vant dupa spovedanii lungi si sporovaitoare. Spuneai ca ai vrea ca preotul sa te intrebe el, ca sa stii si tu la ce sa raspunzi si sa nu mai fie asa de stresanta situatia, sunii preoti care chiar asa fac, dar nu el trebuie sa stie cam cu ce ai gresit lui Dumnezeu, ci tu trebuie sa stii cu ce te simti vinovata.