[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

E foarte de folos ce ai zis,scuze ca am extras singura propozitie negativa:)
Caci nesinceritatea nu se refera la acele rugaciuni scrise,nu ele,ci noi suntem mai putin concentrati,mai putini sinceri,cand citim din carte.
Eu ma intreb de ce noi putem fi noi insine,cand ne rugam liberi,dar nu putem fi asa cand ne rugam dintr-o carte.
Si o observastie.Daca nu ar exista rugaciuni scrise,de sfinti,nu prea am sti ce sa ne rugam.
Deci aceste rugaciuni sunt o binecuvantare.
Mintea mea 'isteata',in afara de 'Doamne ajuta-ma','Doamne milueste-ma pe mine pacatosul',sau vreo alta cerere specifica situatiei,nu prea poate scoate din ea multe cuvinte in dialogul cu Dumnezeu.De aceea sunt de folos aceste rugaciuni scrise,caci pun degetul pe rana !Adica descoperi ca spun lucruri care ai fi vrut si tu sa le spui,da nu stiai cum.
Totusi,cu atat mai mare misterul.De ce pot vorbi liber cu Dumnezeu in putinele mele cuvinte,dar cand citesc,desi stiu ca ma ajuta si mai mult,imi vine greu?
S-ar putea numi ispita,si nepregatire,dar atunci,de ce rugandu-ma liber nu apar aceste oprelisti?

Cu timpul o sa dispara si aceste oprelisti , aceste ispite , ce sunt firesti in lumea asta parazitata de pacate . O rugaciune scrisa are prin insasi natura ei putere asupra vrajmasului , ea find gandita de o minte si de un suflet aflate in comuniune cu Dumnezeu , cea ce face din ea o arma de temut si nu tocmai pe placul vrajmasului.