Cand am vazut filmul eram atee (ma rog, credeam intr-un Dumnezeu ireal, creat in imaginatia mea, asa, "pe gustul meu"). Cred ca filmul asta a pus un inceput pentru mine, desi nu m-am trezit brusc (s-a intamplat mai tarziu, intr-un mod mai putin "intelectual").
Am avut acelasi sentiment descris de dmb mai sus, ca eu insami am biciuit, batut cuie, scuipat...pur si simplu m-am ingrozit de persoana mea, faptele mele, tot.
Referitor la film, am "interceptat" discutii ale unor persoane atee ca si mine care sustineau ca nu pot sa vada filmul, ca e prea dur(!?!?). Eu spun ca toti meritam sa vedem filmul asta, meritam sa ne vedem in oglinda asa cum suntem...
Gandul la filmul asta ma face sa alerg in fiecare duminica la biserica, unde se jertfeste iara si iara Domnul nostru, sa ma gandesc de doua ori la ceea ce fac...si tot nu e de ajuns.
|