Citat:
În prealabil postat de glykys
Stateam eu intr-o zi si ma uitam la TV, la o emisiune despre viata dupa moarte, in care se vorbea atat de frumos si de convingator, incat mi-am spus: "Bine, bine, toate bune si frumoase, dar ce m-oi face eu cand voi auzi ca imi moare cineva?" In paranteza fie spus, nu cunosteam cum e sa imi moara cineva drag. Ma duc apoi in camera si ma uit la telefon, primisem un mesaj:"A murit X", X fiind un om drag, caruia am a-i multumi pentru multe, dar in special pentru lectia de nemurire pe care mi-a servit-o, cand il prohodeau la ceas de seara:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=331
Aceasta a fost prima mea intalnire cu moartea cea adevarata. |
Am aflat mai tarziu ca X stia ca va muri, i se pusese un diagnostic... Si cu toate acestea, el nu a spus nimic familiei, pentru a nu-i face sa sufere, si a incercat sa se lupte cu boala, sa o duca pe picioare. Nu stiu ce a fost in sufletul lui, era un om de o remarcabila tarie de caracter, al carui model de viata era, dupa cum el insusi marturisea, viata in Hristos, lucru care spune tot. Nu l-a rapus boala aceea, ci o complicatie la inima. S-a stins dupa vreo 3-5 zile de suferinta, asa cum a trait: demn si fara frica. Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii sai!
Noesisaa, cred ca pe bunica ta ar ajuta-o foarte mult rugaciunile tale.