[zaharia_2009]

Un distins frate spunea mai deunazi , in gluma desigur, ca datorita vietii cotidiene plina de stress, de grija si de munca, omului nu-i mai ramine timp sa faca pacate . Un alt coleg si prieten de-al nostru Sf. ap. Pavel spune ca de ar trai omul chiar si numai o zi acesta nu ar fi fara de pacat ! Na, pe cine sa mai crezi ? In viltoarea asta ,,informatica" nu stim pe cine sa mai credem sau sa marturisim . Ba un frate mai cult si mai aplecat spre traire chiar lasa sa se inteleaga ce aversiune are impotriva prezentarii la spovedit cu o lista de pacate si ca daca ai face asa nu te-ai spovedi din suflet ci din ...splina sau din...lista . Pareri , care mai de care !
Sora Glykys a enumerat mai sus toate categoriile de pacate pe care le poate face omul dar care , mare atentie, sunt isvorul a altor numeroase pacate. Deasemenea , sora Miha-anca a aratat bine despre pacatele de moarte fara insa a talmaci de ce se numesc ,,de moarte" , lucru care le arata cel mai sugestiv gravitatea . Eu adaug ca pt. minora MINDRIE ispititorul a fost alungat din ceruri ! Deasemenea ca acest gen de pacate si cele pe care le genereaza in secundar se canonisesc cel mai greu, cu ani si ani de neimpartasanie si pravila serioasa. Dar gravitatea acestor pacate mai rezulta f.f. bine si din faptul ca noi le comitem cel mai des si cel mai usor.
Si atunci, revenind, cum poti spune frate crestin ca tu nu mai ai ce sa marturisesti la spovedanie cind tu esti atit de inglobat in pacatele de moarte de la care nu vrei sa te opresti si tot le faci de la o marturisire la alta iar duhovnicul tau, care in scoala nu a avut un mare maestru care sa-i trezeasca atentia fata de acestea ca nu sunt de gluma, te tot iarta ...spre ''progresul" tau duhovnicesc si pt. impartasirea cu mare ,,curatie" cu sfintele taine ? Cind eu am spus despre mine ca nu astept de la scaunul spovedaniei sa mi se vorbeasca cu respect si consideratie si sa mi se dea sfaturile cele mai intelepte m-ai apostrofat ca sunt plin de mindrie considerindu-ma ,,prea pacatos " Pai tu acum, la rindul tau, te vezi cumva ca ai fi mai nemindra decit mine , sau chiar crezi ca esti mai ,,curatica" nefiind constienta de ce faci si mai ales de gravitatea celora pe care le savirsesti ?
Am mai spus-o si o repet, daca de la o perioada la alta (de exemplu, de la 5 la 5 ani)facindu-ti un bilant propriu si intim nu simti ca macare f. putin ai sporit duhovniceste (adica : nu mai faci la fel de multe pacate, te rogi mai bine si mai mult, patrunzi mult mai mult slujbele bisericii, esti mai milostiv, iti iei din ce in ce mai multe nevointe pe care le implinesti cu dragoste crescinda, s.a.m.d.) fata de anii trecuti atunci trebuie sa te gindesti serios la duhovnicul tau . Nu relatiile amiabile, prietenesti, vesnic si neconditionat iertatoare, canoanele mici si neseninficative, lipsa cititului ziditor de suflet ca rea obisnuinta, impartasania deasa si oricum , atitudinea tagaduitoare fata de canoane, necunoasterea permanenta a dogmelor ortodoxiei, etc, etc, sunt cele care ne fac sa ,,avem o relatie buna cu duhovnicul nostru" . Se stie de exemplu ca parintele Arsenie Boca , pe Athos fiind, dind peste un calugar ,,imposibil" pe care l-a primit spre ascultare a exclamat : ,,acesta este de mine " bine stiind ca ,,buna carte o inveti cu profesorul exigent" si nu cu zimbete si glumite !

Si daca ar fi sa fim atenti , ceea ce rar se intimpla pt. ca altminteri nu ar mai fi aparut acest thread de discutie, numai la sumedenia de pacate enumerate in molitva de spovedanie vom avea cu virf si indesat ce sa spunem la spovedanie, deoarece cel care a facut aceasta s-a dovedit a fi un excelent cunoscator al caderii de zi cu zi al omului.
Dar, dar... tu omule atit esti de mindru incit nici macar sa-ti recunosti pacatele nu esti lasat ; ti se ingaduie doar sa vezi mindria altuia .