Citat:
În prealabil postat de sophia
@AndruscaCIM - in casatoriile mixte, vorbesc de crestini de confesiuni diferite, este de obicei mai multe iubire decat in cele de aceeasi confesiune.
Iubire (pentru mine cel putin) inseamna si (sau mai ales) sa-l accepti pe celalalt asa cum este, sa nu-i ceri sa schimbe dupa dorinta si placerea ta. Inseamna sa-l respecti cu tot ceea ce are. Daca el asa fost botezat si asa simte, cine esti tu sa-i ceri sa se schimbe? Sau el sa-ti ceara tie?
Asta inseamna mult si nu este usor, dar este minunat.
Si se poate trai f.bine, daca exista acest respect reciproc.
Iata cum:
1. Casatoria se poate face intr-una din biserici
2. Copii pot fi botezati intr-una din biserici.
3. Impartasania se poate lua mai nou in oricare din biserici, este acceptat de comun acord. Dar se poate si ca fiecare sa ia impartasania lui, la biserica lui.
4. Se poate merge impreuna la ambele biserici, cu respectul cuvenit.
5. Fiecare poate posti in felul lui. Si in familiile ortodoxe exista atatea cazuri in care numai unul, sau unii postesc si altii nu.
6. Se pot sarbatori ambele Pasti. Cel putin sufleteste si in biserica. In rest fiecare cu postul sau sarbatoarea lui.
Este un sacrificiu impus de institutia bisericii in lume, caci Iisus Invie numai o data in an de fapt.
In rest cel care a intrebat trebuie sa-si clarifice problema cu fata si familia ei.
Exista in lume multe casnicii mixte (din doua confesiuni, indiferent care) si care rezista si se bazeaza pe dragoste si armonie. De ce vreti voi sa-i desfiintati/negati?
La ortodocsi sunt mai simple formalitatile decat la ceilalti, pentru cununia in biserica. Este adevarat (dar la ceilalti nu se face si cununie civila separat).
|
Hmmm...daca exista in celalat ceva ce dezaprobi, ii ceri sa se schimbe...iubirea nu se simte la fel, iar respectul nu se impune si nu e constituit din compromisuri pentru cel care le vede asa, cel putin nu in acceptiunea mea!
Da, posibil sa existe cupluri mixte, de religii diferite foarte armonioase si voioase...dar nu foarte religiosi, si mai ales daca unul da din 3 in 3 ani pe la Biserica, e clar ca nu exista discutii pe aceasta tema...pentru ca nu e un subiect important pentru nici unul din cei doi!!!
In momentul in care apar divergente pe aceasta tema, cuplul nu are cum sa mai fie armonios...nu stiu poate sunt ilogica eu, dar deja nu mai e, si exact din cauza acestui aspect!!!
In momentul in care te gandesti sa intri intr-o familie, care nu e de acord cu confesiunea ta...din nou cuplul nu mai are cum sa fie armonios, si nici relatia fiica-parinti, si eu as avea bun simt si mi-as vedea de treaba, nu???
Se pune intrebarea, cine sunt eu sa stric relatiile intr-o familie, decisa sa nu renunt la ceea ce au ei sa imi reproseze...si cine sunt eu sa ii judec si sa gandesc ca ar trebui sa li se schimbe mentalitatea...si sa se uneasca cu mine, si sa jucam horodinca pe campii????
Vezi lucrurile numai intr-o anumita maniera, dar de fapt cel care nu e dorit si nici nu vede vreun sens sa schimbe ceva pentru a intra intr-o familie...cam trebuie sa inteleaga ca e marul discordiei si ca nu va fi niciodata bine, din cauza lui!!!