Citat:
În prealabil postat de cred_cu_adevarat
Nici eu nu stiu cum e bine. Cred ca nu e bine sa te pronunti asupra altor persoane, mai ales in lipsa lor, insa in fata lor, cand vezi pe cineva ca greseste, ca a facut un lucru rau, dar totodata stii ca nu esti tu in masura nici sa masori greseala lui, nici sa fii ascultat, ce faci? Ii spui? Pana unde putem fi sinceri?
|
Pana unde considera fiecare ca e foarte sincer si ferm obiectiv...iar din experienta mea, nu strica...ba chiar e foarte indicata! Orice greseala poate fi masurata, pentru ca o greseala nu e ceva abstract sau care variaza foarte mult in functie de mentalitatea fiecaruia...exista indicii clare asupra ei!
Mi s-a intamplat sa ma intalnesc in timp ce ma plimbam cu un fost prieten...cu alti doi teologi, colegi...insa pe unul il stiam chiar numai din vedere. Ei asta micu' si cu gura mare...folosea "in loc de virgula", un anumit cuvant foarte urat si vulgar, pe care cred ca nimeni nu il suporta( cel putin asa ar fi normal
)...si stau eu asa cateva secunde, poluarea fonica intensa, si crestea...si il intreb " Scuze, tu esti student la teologie?"...si baiatul nu numai ca s-a prins, dar a incetat sa nu mai vorbeasca astfel...siiiii nimeni nu s-a suparat, eu cu el m-am mai intalnit ulterior...si deci sunt destul de sigura ca nu am halucinatii auditive sau conceptii despre greseala abstracte!!!!
Eu imi mentin opinia, reactia potrivita la locul/situatia potrivita!!!!!!...asta insemnand in egala masura: tacere, smerenie, observatie...ce se potriveste!!!