maria32
Ciudat ca exact acelasi pasaj mi-a sarit si mie in ochi.
Prin lume cred ca se intelege acolo patima,patima si placerea pe care lumea o aduce,si care ne departeaza de Dumnezeu.
Uneori patima aceasta,ca stropii unei ape murdare,mai murdareste si celalalt inteles al lumii,adica viata obisnuita,familia,natura.De aceea uneori,si tocmai covarsiti de patima aceasta generalizata,o numim cu termenul de 'lume' ,pentru ca pare ca ea cuprinde tot ce vedem,si tot ce nu este in Dumnezeu.
Lumea in sine nu e rea,sau nu e toata rea,caci e creatia lui Dumnezeu,doar noi o facem rea,prin aceea ca nu vrem sa 'il bagam' pe Dumnezeu in lume.Si preferam o lume a noastra,creata cu puterile noastre , rupta de Creator.
cristiboss56
Precum vezi nu tac :) Multumesc de incurajari .
A te crede prea stiutor e mandrie .A tacea ,e iar mandrie ,caci zici in sinea ta: "eu tac,caci stiu eu ce stiu,si nu ma amestec cu ceilalti"
Adevarata smerenie este sa te amesteci cu ceilalti,in discutii "cuminti" si echilibrate,sa nu vrei sa pari mai mult decat esti.
"Fericiti cei blanzi,caci ei vor mosteni pamantul"
|