Asa cum in armata exista gradele de colonel, general etc., si aici trebuie sa fie o randuiala in toate. Si eu cred ca treptele ierarhice ar trebui sa poarte niste denumiri mai smerite.

Acum intre sfant si sfintit exista o diferenta. Nu se subintelege ca este sfant, ci doar ca a fost sfintit in vederea unei misiuni inalte in Biserica.

Denumirea ultramagulitoare a rangului bisericesc poate sa-l umple de mandrie pe cel implicat, care e totusi om. Denumirea de ,,preafericit'', desi sunt ortodoxa, nu-mi suna bine. Nu stiu daca Sfantul Macarie ar fi acceptat sa i se spuna asa. Pai chiar daca ar fi de piatra acel patriarh, daca aude ca este numit ,,preafericit'' in fiecare zi, cum mai lupta pentru mantuirea sa si a celor pe care-i calauzeste? Adica, iata, fara sa mai duca lupta cea buna el este deja ,,preafericit''!

Dupa moarte, pericolul de a-l arunca in ghearele mandriei pe cineva, nu mai exista. Prin urmare, cei ortodocsi urmeaza Noul Testament si-i cinstesc pe cei care mijlocesc pentru ei si-i ajuta. In Noul Testament, ni se spune ca ne putem sfinti sufletul si trupul chiar, caci Iisus ii considera prieteni pe cei care fac voia lui. Iar Noul Testament a venit sa desavarseasca Vechiul Testament, de aceea, nu numai mantuirea, ci si sfintirea este posibila acum.

In timpul vietii, mandria este un dusman de temut chiar si al sihastrilor, de aceea sfintii ne recomanda ca lauda sa ne fie ca ocara si ocara precum lauda. Caci lauda ne distruge sufletul, iar ocara ne poate mentine trezvia.