O prima chestiune este de ce nivel e "pericolul".
Mie personal pericolul "denaturarii" ortodoxiei sau, ma rog, cum i se mai spune, mi se pare de ordinul "ar putea sa fie". Cine pleaca din ortodoxie nici inainte de "actul oficial" al plecarii nu cred ca statea prea bine.
De aici incolo trebuie sa vorbim despre care sunt locurile unde sfintii parinti au recomandat pastrarea cu acribie a canoanelor si in ce imprejurari si unde sunt cele unde s-a vorbit de iconomie, pogoramant, fara sa se discute evident de laxism si concesii de dragul de a le face.
Pana la momentul actual nu vad nici o concesie la dogma, nici la slujire si nici la traditie din partea Sinodului si cata vreme lucrurile stau asa, nu vad motivul de discordie sau de tras semnale de alarma.
Sunt de acord "pe fond" cu ce spunea parintele Arsenie Papacioc ca de obicei asemenea intruniri se incadreaza la "pierdere de vreme" pentru ca nu se intampla mai nimic, partile raman pe pozitii ireconciliabile ca si la inceput.
Acestea fiind zise, este totusi remarcabil ca:

Tabara (daca-i putem zice asa) rigorista nu ia in seama numeroase episoade biblice, atat vechi cat si noutestamentare care recomanda sa existe pogoramant si uneori unul aproape de negandit.
Voi cita de dragul frumusetii Bibliei si nu ca as crede ca nu se stiu urmatoarele:
Sf. prooroc Elisei, vindecand pe Neeman de lepra, aude ceva de negandit: Neeman cere proorocului ca, atunci cand regele lui se inchina idolului, sprijinindu-se pe mana lui (a lui Neeman) sa-i fie ingaduit sa-si plece genunchii odata cu regele. La care Elisei spune "mergi in pace". In schimb, lepra lui Neeman se lipeste de sluga lacoma...
David, in litera legii lui Moise urma sa fie socotit blestemat inca 4 neamuri (pana la stra-stranepoti) intrucat era nepotul moabitencei Rut. Dar Rut a fost "evreica dupa har" prin gestul ei de maxima daruire de a nu-si parasi pe rudele adoptive din Israel in ciuda foametei.

Iisus spune insa ceva mult mai lamurit:

38. Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău.
40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41. Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa. (Marcu, Cap. 9)

Deci cata vreme este servit un scop de slujire a aproapelui, de usurare a unor patimiri, de a lucra impreuna pentru cineva in suferinta, suntem nu numai indreptatiti ci si datori sa ne rugam. Sfintii parinti, aceia care cu acribie au condamnat ereziile, se rugau pana si pentru diavoli avand indraznire pentru viata lor buna. Nu suntem vrednici de atat, dar voi intreba ceva:

Oare in temnitele comuniste nu am vazut ortodocsi rugandu-se impreuna cu alte confesiuni? Va indrazni cineva sa spuna ca cei prigoniti pana la moarte de dictatura atee nu au devenit ortodocsi (desi pentru ei insisi nu va fi fost clar in ce fel pana pe cealalta lume) prin faptul ca au fost chinuiti si ucisi pe nedrept? Intre cei care au suferit moarte ca sa cada Ceausescu stiti sigur ca stiau toti crezul? Nu cumva asta e temelia "unirii" de care ar trebui sa vorbim, nu avem noi oare, cum spunea Pavel, "un nor de marturii" ce fel sacrificiul pentru dreptate face ortodox si din catolic si din protestant si poate si din musulman? Nu se spune lamurit "nu este iubire mai mare decat sa-si puna cineva viata pentru aproapele"? Ei bine, cel putin cu sangele celor jertfiti am fost uniti, poate nu se poate merge mai departe, dar e bine sa incetam cu a spune lucruri necuviincioase. Am auzit ca patriarhul e mason, ca arhiereii "nu mai sunt in dreapta credinta" si tot felul de bazaconii, in general bazate pe "am auzit ca" si "asa zice proorocia sfantului parinte cutare". Daca vreun ierarh slujeste unde sau cum nu trebuie si mai ales daca se atinge o litera din Crez, atunci da, acela e despartit de dreapta credinta fara sa-l mai consideram noi special ca atare. De acestea Dumnezeu sa ne fereasca.
Ce sa spunem insa de faptul ca rigorismul anapoda ajunge la ce numea parintele Cleopa "sfantul calendar" si ca devine prilej de discordie intre ortodocsi discutia daca Athenagoras era mason sau alte bazaconii. Eu nu stiu daca Athenagoras era mason. Stiu sigur ca in materie de calendar vorbim de impartirea timpului uman dupa mersul unor astre, iar "rigoarea" in aceasta privinta, sa-mi fie iertat daca suna jignitor, nu tine de nici o ortodoxie, tine de zeul Cronos al grecilor sau Krisna al indienilor. Iar de "sfintii cu mitraliera de gat" de care unii spun "bine le-au facut jidanilor" nu mai zic. Am auzit lucruri ca "evreii detin finantele mondiale". O, ce minune. Ortodoxia aparatoarea averilor bancare "pur romanesti". Nu vreau sa fiu ironic anapoda. Vreau numai sa semnalez unde duce lipsa de masura. Este o insulta la adresa demnitatii crestine sa circule poze cu patriarhul "photoshopate" cu mistrii masonice sau stele in 6 colturi. Este lipsit de masura sa se agite apele ca si cum exista nu stiu ce urgenta. Acum 16-17 ani erau intalniri ecumenice la Taize (ca veni vorba, ne suna frumos ca o romanca a amestecat sangele parintelui Roger cu jertfa "nevalabila" catolica?) si nu l-am auzit pe parintele Galeriu, Dumnezeu sa-l odihneasca, spunand ca moare ortodoxia. L-am auzit pe parintele Bordasiu spunand ceva frumos: ce minune, fratilor, am trait sa vad o biserica luterana cu icoane pe pereti. Sigur ca e putin. Dar e mai bine decat nimic. Stefan cel Mare, cand a ctitorit biserici cu fresce pe pereti, stia ca turcii nu intra in biserica. Se va fi gandit deci sa le lase si acelora un mesaj, chit ca-l vedeau numai trecand pe drum. Cred ca e bine sa nu fim nici imprudenti cu marturisirea nici ingusti cu societatea. Daca e scris "nu poate numi cineva pe Iisus "Domn" decat vorbind in Duhul" atunci atata cel putin se poate face.