Sa-mi iertati o omisiune:

Ce sa spunem insa de faptul ca rigorismul anapoda ajunge la ce numea parintele Cleopa "sfantul calendar":
Voiam sa zic "sfantul calendar aidoma cu a spune sfanta matura". Am ras putin de felul cum parintele ironiza tendinta de a privi cu acribie lucruri care de fapt reprezinta conventii omenesti.
@botez prin stropire: canonic se spune ca in extremis (cazuri de oameni convertiti in pustie, fara apa la indemana) sa se presare tarana pe crestet, pentru ca intotdeauna chiar si cel mai uscat pamant contine urme de apa. Botezul cu apa in numele Sfintei Treimi facut de un crestin este un botez valid. Nu e o situatie fericita aparitia de inovatii fara sa existe motive, va fac atenti totusi ca, atunci cand se boteaza un adult, botezul prin scufundare este aproape imposibil tehnic in conditiile actuale ale bisericii, iar botezarea unui adult nu e chiar asa o raritate (la revolutie s-au botezat cateva cunostinte ale mele ai caror parinti, de frica, nu-i botezasera de copii); parintele Steinhardt descrie cu ceva umor cum a fost botezat in puscarie, pe furis, stropit cu apa dintr-o cana.
E bine sa urmariti putin istoria canonica si sa observati ca pana si liturghia, atata vreme cat era respectata dogma si instrumentata corect in sensul "painea si vinul se transforma prin rugaciunea episcopului in trupul si sangele lui Iisus cel inviat", era in crestinismul primar la latitudinea episcopului. Aceasta si explica variatii in liturghisire pastrate pana azi de la o biserica la alta chiar in interiorul ortodoxiei. Inca odata, inovatiile si "abrevierile" din lene sau obicei omenesc nu sunt lucruri cuvioase si intrucatva trebuie descurajate, totusi e bine sa nu tragem semnale de alarma ca de nu stiu ce razboi din poticnire la ritual. Forma nu poate fi preemptiva asupra fondului. Exista in acest sens canoane si teologumene bine fundamentate ale Parintilor Bisericii.