Am vorbit prea mult, nu stiu daca s-a desprins esentialul. Consider ca este f important sa fac tot ce i se cere unui crestin, chiar daca eu nu inteleg importanta acestor lucruri. Asa imi arat supunerea fata de Dumnezeu.
Sophia spunea ca nu-i place conceptul de supunere, ca Dumnezeu este un Tata. Bine, dar si Tatalui esti dator sa te supui.
Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit. Eu nu-l am. Ce sa-I jertfesc eu lui Dumnezeu daca asta nu-I pot da? Macar lucrurile marunte si f marunte as putea sa le fac (milostenie, rugaciuni, batic, renuntare la farduri etc.)
Si asta nu inseamna ca am conceptie legalista sau ca sunt ca fariseul! Ca nu sunt nebuna, stiu ca altele sunt mult mai importante, dar acelea nu le am!
Asta-mi aminteste de copilul meu care nu este intotdeauna ascultator. Si ma supara.. apoi vrea sa o dreaga si-mi aduce o bucata de ciocolata, un biscuite..ceva. Si insista sa imparta cu mine (apropo, aceasta este o situatie in care eu calc postul, da.. cand copilul meu insista sa-mi ofere ceva!). Si nu este deloc ceea ce astept eu de la el! Eu astept sa ma asculte. Dar impartim biscuitele si ne impacam.
Poate nu este cel mai elocvent exemplu, dar pana la lucrurile mari si importante, eu le fac pe alea mici.. atat pot.
(iar am vorbit mult)
|