[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Am vorbit prea mult, nu stiu daca s-a desprins esentialul. Consider ca este f important sa fac tot ce i se cere unui crestin, chiar daca eu nu inteleg importanta acestor lucruri. Asa imi arat supunerea fata de Dumnezeu.
Sophia spunea ca nu-i place conceptul de supunere, ca Dumnezeu este un Tata. Bine, dar si Tatalui esti dator sa te supui.
Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit. Eu nu-l am. Ce sa-I jertfesc eu lui Dumnezeu daca asta nu-I pot da? Macar lucrurile marunte si f marunte as putea sa le fac (milostenie, rugaciuni, batic, renuntare la farduri etc.)
Si asta nu inseamna ca am conceptie legalista sau ca sunt ca fariseul! Ca nu sunt nebuna, stiu ca altele sunt mult mai importante, dar acelea nu le am!

Asta-mi aminteste de copilul meu care nu este intotdeauna ascultator. Si ma supara.. apoi vrea sa o dreaga si-mi aduce o bucata de ciocolata, un biscuite..ceva. Si insista sa imparta cu mine (apropo, aceasta este o situatie in care eu calc postul, da.. cand copilul meu insista sa-mi ofere ceva!). Si nu este deloc ceea ce astept eu de la el! Eu astept sa ma asculte. Dar impartim biscuitele si ne impacam.
Poate nu este cel mai elocvent exemplu, dar pana la lucrurile mari si importante, eu le fac pe alea mici.. atat pot.

(iar am vorbit mult)

Anna, imi pare rau daca iti fac rau discutiile.
Si mie imi fac cateodata rau, ca ma tulbura prea tare si la urma urmelor, de ce sa imi consum energia sa vorbesc despre niste lucruri fie ele cat de importante si esentiale unor oameni pe care nu ii cunosc si asupra carora nu am nici o autoritate? Nu stiu, cred ca am nevoie sa ma confrunt in acest moment al vietii mele cu o anumita realitate de care eu m-am despartit. Dar in fine, nu despre mine vroiam sa scriu aici.

Sigur, poate pentru unii este mai bine sa urmeze calea ascultarii suta la suta, sa nu isi puna intrebari si sa nu analizeze, sa faca si cele mai mici lucruri, si asa se vor mantui. Nu zic... Dar pentru altii nu cred ca este buna calea asta. Cred ca nu putel generaliza, asta tot incerc eu sa spun.
Hai sa nu vorbesc despre mine. Sa vorbesc despre elevii mei - adesea dezradacinati si rau implantati in tara asta, fara destul simt crestin dar si fara destul firesc in a trai ca occidentalii necredinciosi. Daca mai merg ma biserica, nu inteleg mai nimic (romanii fac exceptie, dar nici ei nu inteleg multe daca nu-s nitel catehizati). Totul in jur (in afara de obiceiurile si traditiile mai degraba superstitioase din familie sau de nationalism) ii atrage departe de credinta crestina. Lor le este deja greu sa creada ca Dumnezeu exista, si daca cred, sa inteleaga de ex. de ce este important sa te pastrezi virgin(a) pana la casatorie, le este greu sa inteleaga ca nu trebuie sa ne razbunam, ca scopul vietii nu este adunarea banilor etc etc. Nu cunosc nici macar evanghelia, parabolele cele mai simple. Le lipseste si capacitatea de a le intelege, pentru ca nu mai sunt crescuti cu povesti si mituri ca oamenii de altadata, ci cu comicsuri si jocuri video.
Ce poti face cu ei? Eu ii iubesc, sunt cumva ai mei. Ce poti face? Incerci sa le explici esentialul, sa ii faci sa inteleaga ce pot si ce poti. Si explicandi-le esenialul, ajungi si tu sa discerni ceva mai bine ce este cu adevarat esential si ce este secundar.
Felul de credinta la care ai ajuns tu este complect neaccesibil pentru ei. Si ei inca sunt deja vag ortodocsi. Deci, sa zicem ca nu este legalist si habotnic ci doar bazat pe supunere, ceea ce este o cale buna, pentru inceput mai ales. Dar el este imposibil de inteles pentru majoritatea oamenilor din tarile in care mi-am petrecut eu mai mult de jumatate din viata, si, banuiesc, si pentru majoritatea tinerilor din Romania actuala.
Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun... Incerc sa pun lucrurile la alt nivel decat cel teologic, de ce este mai conform sau mai putin conform cu credinta ortodoxa asa cum am inteles-o eu. La un nivel practic, pragmatic. Cum sa facem ca oamenii sa ajunga la mantuire? Ce este cu adevarat esential pentru mantuire? Baticul, tunsul parului, sapunul parfumat, chiar postul conjugal, sau altceva?