[dodo_theodor]

Mă bucur că am găsit un spaţiu în care noi, otodoxii, putem să ne împărtăşim unii altora trăiri, căutări şi soluţii întru îndepărtarea "motivelor de poticnire" întâlnite la tot pasul mai ales acum, în vremurile cele de pe urmă...
Spunea zaharia_2009 un pic (sau poate chiar mai mult) ironic:
"Chiar ma gindeam sa-i spun intro zi Sf. Vasile cel mare : avva, te-ai cam grabit facind afirmatia cum ca ,,bolile noastre sunt pacatele noastre" pt. ca nici habar nu ai citi oameni sunt fara de pacate (dar bolnavi), adica sfinti, astazi pe pamint iar bolile au o cauza dovedit medicala si sociala si nici de cum in pacatele noastre."
Aici problema e un pic mai complicată... Deci avem păcatul şi boala care se află în relaţie directă de tip cauză-efect. Acest principiu nu este negat de ortodoxi. Şi deci, ce vreau să spun cu asta? Că există cuvinte la care noi reacţionăm cu nu soi de automatism de genul: karmă - cuvânt interzis. Hai să vedem de ce ar fi interzis. Mai întâi pentru că provine dintr-o filozofie de viaţă dintr-un alt spaţiu-timp şi nu are nimic comun cu Ortodoxia cecât poate doar faptul că desemnează acelaşi lucru : mecanismul cauză-efect. Apoi, deoarece cu 5.000 de ani în urmă nu se născuse Domnul Iisus Hristos Mântuitorul Lumii care preluând păcatele tuturor şi ale fiecăruia dintre noi ne mântuieşte pe noi, cei ce-L mărturisim şi credem în El. Ca atere, neavând pe Mântuitorul Lumii, oamenii nu se puteau mîntuii (...şi mântuieşte bunule, sufletele noastre...). Deci, pe atunci nu exista manifestat în plan material fiul lui Dumnezeu. Cel ce : "cu moartea pe moarte călcând" "viaţă veşnică dăruindu-ne". Viaţă veşnică... Adică cel care crede şi Îl mărturiseşte pe Domnul Iisus Hristos, nu mai moare. Şi cine, în această lume, în care trăim noi, oamenii, nu mai moare având viaţă veşnică? Păi e clar că doar cineva care nu se mai naşte ca om. Căci însuşi Domnul Iisus Hristos - omul a murit. Nu cunoaştem om care să nu fi murit. Şi acum cred că putem vorbi şi de al treilea motiv pentru care noi, creştin ortodoxii spunem karmă - cuvânt interzis, şi anume, faptul că mecanismul cauză-efect se manifestă de-a lungul mai multor vieţi succesive în vederea desăvârşirii sufletului care trebuie să experimenteze diferite situaţii, de regulă opuse: om bogat odată apoi om sărac şi aşa mai departe. Concluzia e că nu creştinii nu acceptă reîncarnarea ci pur şi simpliu acest mecanism nu mai funcţionează pentru cei care cred şi-L mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos având "viaţă veşnică". Poate aşa se şi explică de ce fiecare om trebuie să fie judecat "în credinţa" în care a trăit. Păi cum altfel? Ar însemna să judecăm un om care a trăit acum 5.000 de ani confirm Ortodoxiei care apare cu 2.000 de ani în urmă? Ar fi absurd.
Şi dacă ne-am dus în urmă şi am văzut că nu putem face ecumenism pe scara timpului, să vedem care sunt cauzele ce împiedică un ecumenism cu religii şi/sau forme religioase creştine dar de altă confesiune (catolic, protestant, neoprotestant etc.) contemporane.
Discutam cu un medic ayurvedic despre familiile noastre la un parastas pe care-l făceam pentru tata, Dumnezeu să-l ierte şi să-l ajute acolo unde e. Deci să ne înţelegem: e vorba doar de masa de după slujba religioasă care a avut loc înainte, la biserică şi unde el nu a participat. Şi dintr-una în alta aflu că şi ei îşi pomenesc morţii şi obişnuiesc şi ei să ofere o masă. Interesant, nu ştiam. Apoi că de fapt el provine din casta preoţilor şi tatăl lui a fost preot hindus. Şi aflu, spre surprinderea mea, că pentru el a mânca carne este echivalent cu a se sinucide întrucât cei din casta preoţilor dacă mănâncă carne decad din drepturile castei căreia îi aparţin şi asta ar însemna aproape sinucudere. Interesant, nu? Şi că tot veni vorba de sinucidere aflu că şi la ei cel mai mare păcat este tot sinuciderea. Cu o singură excepţie: dacă stii că vei muri dacă nu te lepezi de credinţa ta, ţi se dă voie să mori pentru mărturisirea credinţei. Deci au şi ei mucenicii lor. În cazul acesta, cum să faci ecumenism altfel decât murind ca mucenicii cu toţii? E absurd. Cred că atunci când se vorbeşte despre ecumenism fiecare gândeşte ca singură religie posibilă, cea adevărată, şi anume fiind convins că religia lui este cea adevărată, ca fiind religia lui. Ceea ce din nou e absurd. În faţa acestor situaţii cred că trebuie privit ecumenismul cu mai mult scepticism (căci nu se poate practic aplica!) şi să fim conştienţi de faptul că cine ne cere să aderăm ecumenismului ne cere, de fapt, să ne lepădăm de credinţa proprie, care la noi românii în 85% dintre noi este cea creştin ortodoxă. Şi atunci, nu ne mai rămâne decât a mărturisi impotriva ecumenismului pana la mucenicie.
Doamne, mântuieşte, bunule, sufletele noastre!
Cu drag, Dodo.