Ce frumos! M-au bucurat mesajele voastre.Imi place sa merg la biserica , fff rar lipsesc.Duminica in care lipsesc o pierd, muncesc, fac lucruri neplacute lui Dumnezeu, iar luni zac, ma inbolnavesc.Imi place sa fie liniste sa intelegem exact Cuvantul lui Dumnezeu.Ma umple de bucurie cand vad copii venind la biserica, dar si mai mult ma bucura atunci cand sunt persoane la impartasit - sa nu fie Sf Liturghie si nimeni sa astepte sa-l primeasca pe IISUS HRISTOS.
Am citit mai sus despre apropierea de biserica in strainatate.
Asa este. Eu am fost plecata si am cautat biserica aproape 3 luni, cea romaneasca.Nimeni nu stia. Era in septembrie si a dat Bunul Dumnezeu si am intalnit trei romance care mergeau la biserica.
Nu eram oregatita - batic nu aveam, dar aveam ruj pe buze- am intrat si involuntar in timpul slujbei imi stergeam buzele. M-au privit si au zambit ingaduitor, batic am imprumutat pana am cumparat. Nu va pot spune ce minune simteam ca se intampla cu mine - il gasisem pe DUMNEZEU -oamenii buni si apropiati, m-au primit ca pe o sora.
PREOTUL cu har si chemare.daca in sptembrie erau cca 20 de enoriasi ,in martie biserica era neincapatoare. acum li s-a dat una mai mare, ca tot veneau reprezentanti catolici sa inumere persoanele. Si era si un dascal... cu o voce ... incat de CRACIUN, cei de alte nationalitati s-au ridicat in piciare si au aplaudat- superb.
Merg la mine si cand se face Euharistia ii aud vocea preotului in mintea mea, in sufletul meu.
Am venit acasa la familia mea, dar prietenii adevarati acolo i-am lasat.
Ar fii multe de povestit... sunt oameni minunati.
Multi chemati, putin alesi.
|