[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Marele Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu , a trăit pe vremea împărăţiei lui Valens şi a lui Teodosie cel Mare. Patria lui pământească a fost Capadochia Secunda,iar patria cerească Ierusalimul cel de sus. Părinţii lui erau de neam bun şi drepţi : Grigorie şi Nona,care mai înainte, din lipsă de cunoştinţă se închinau idolilor. După ce au născut pe marele Grigorie , părinţii lui au fost renăscuţi, primind botezul prin apă şi Duh, şi tatăl lui a ajuns îndrumător adevărat şi arhiereu al cetăţii Nazianz.Grigorie a străbătut toată învăţătura ştiinţei ca nimeni altul, ascultând pe cei mai vestiţi dascăli ai timpului său, în Cezareea şi Atena. Filozofii din Atena au căutat să-l oprească la ei ,ca dascăl de filozofie, dar Grigorie , care singur spune că el împreună cu sfântul Vasile nu cunoşteau decât două căi în Atena : a şcolii şi a bisericii, nu s-a amăgit de slava păgână a filozofiei , ci s-a întors la tatăl său Grigorie , care era episcop bătrân în Nazianz. A vieţuit câţiva ani în pustiu, frământând în mintea lui întrebările cele mari ale învăţăturii creştine, sufleteşte îmbrăcat în strălucirea ortodoxă. A fost preot în Nazianz, a îmbrăcat în strălucire ortodoxă amvonul bisericuţei Sfânta Anastasia din Constantinopol, pe când ereticii arieni erau puternici în cetate. A ajuns patriarh şi înaintestătător al soborului al doilea de la Constantinopol, din anul 381 . Dar când era pe culmea faimei lumeşti , Grigorie , care iubea liniştea şi gândirea la cele înalte, a părăsit cetatea şi scaunul patriarhal şi s-a aşezat în satul Arianz din Capadochia ,unde mai apoi , în linişte , a trecut către Domnul. Vestite sunt scrierile lui, mai ales cele cinci cuvântări teologice,în care lămureşte taina cea adâncă a Sfintei Treimi.

Mişcătoare sunt cuvintele la îngroparea lui Vasile cel Mare,a tatălui său Grigorie, a fratelui său Chesarie ,a surorii sale Gorgonia. A scris multe scrieri; a scris versuri şi întocmit Filocalia împreună cu Sfântul Vasile. Pentru gândirea lui adâncă ,biserica l-a numit cuvântător de Dumnezeu. Şi era Sfântul Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu, la stat , om de mijloc ; cu faţa galbenă, dar veselă ; cu nările late, cu sprâncenele drepte ; căutătura blândă, cu ochiul drept mai mâhnit căci avea un semn de lovitură la pleoapă. Barba lui nu era lungă, dar destul de deasă şi cam galbenă pe margine; cu părul alb, pleşuv. Moaştele lui au fost aduse din Nazianzul Capadociei , în Biserica Sfinţilor Apostoli, de iubitorul de Hristos şi preacucernicul împărat Constantin Porifirogenetul.
<< SURSA :"Vieţile Sfinţilor-Sinaxar ">>