[vsovivi]

adică unde a greșit fariseul?

" 10. Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames.
11. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames.
12. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig.
13. Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.
14. Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta "

poi n-a greșit, dar ei s-au suit să se roage...

fariseul stând (aproape, ca un apropiat, ca un prieten, ca un frate, ca un copil) se ruga în sine, și mulțumea, dar el mulțumea pentru autoînalțarea sa zicând că e de la Dumnezeu, căci el prin ”ruga” sa, el se înălța în răutate și dispreț față de ceilalți păcătoși... deci toate faptele sale bune și tot ce făcea erau defapt jertfite spre înalțarea de sine întru răutatea de la Dumnezeu pentru alții, căci el mulțumea lui Dumnezeu că i-a împlinit răul ce-l dorea el altora și că pe el l-a cocoloșit făcându-l să fie astfel mai mândru și apreciindu-se se ruga singur că iată cît de bine slujește el mândriei și răutății și ca atare a fost recompensat... deci punea pe seama lui Dumnezeu răutatea cu care el cînd se ruga se înălța pe sine disprețuind pe alții lăudându-se înaintea lui Dumnezeu ca să-L flateze cu ascultarea poruncilor, cu corecta și minuțioasa ascultare a poruncilor, cu neabatarea sa de la Lege... cu bârna din oqhulul său cel drept...

Vameșul stătea departe și gârbovit ținea ochii în pământ, bătându-și pieptul, inima, sânul, zicând și repetând o rugăciune scurtă la nesfârșit... așa ca un străin la poarta unui rege, ca un netrebnic rob la poarta unui stăpân, ca un frate sau copil rătăcit care a dat de rău și de deznădejde dar fără să deznădăjduiască de tot el iată implora îndurare și iertare... deci se aștepta de la Dumnezeu să primească bunătate și milă și iertare... ceea ce a și primit căci s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât fariseul... deci Mila lui Dumnezeu a venit asupră-i și L-a îndreptat de spate iar pașii lui au fost de atunci mai drepți pe Calea... spre Casă... căci iată că ni se arată că mila lui Dumnezeu pe cei ce se înalță pe sine însuși-însușiri vor fi smeriți căci ei se cred vrednici și sfinți și se socotesc drepți iar pe cei ce se coboară pe sine și se socotesc păcătoși Mila lui Dumnezeu îi ridică, îi indreaptă, îi înalță la Cer...

deci se arată clar că omul prin rugăciune poate sa urce la Cer smerindu-se pe sine ca vameșul sau poate să se coboare la iad înălțîndu-se pe sine... la templu, în rugăciune...

deci ni se arată clar că nu e suficient doar să mergem la Templu ci contează foarte mult și trăirea noastră, să nu pierdem clipa cum zice parintele Papacioc... că dacă mereu ne urcăm în trenul ipocrizeniei și fățărnicie atunci în virtutea inerției ne putem trezi că ajungem în iad... doar pentru faptul că am stat la clasa I-a deși nouă ni se cuvenea doar boovagon... deci e vorba de lungul nasului... vameșul ara cu el tot drumul până sus la templu iar fariseului nu-i ajungeai la nas nici cu prăjina căci el mirosea numai și numai mirosurile cele foarte subțiri... de tutun și de cafea și ferște, pe ăla de Lovele... Love-ele