O prima chestie. Hai sa ne dezbaram de povestile cu referinte. Daca vin aici si pun o lista de tratate de genetica, oricum n-o sa reusiti sa intelegeti (cine nu e de specialitate) nici 1% din ce scrie acolo. E o moda acuma sa citezi 1201818 de lucrari. Din punctul meu de vedere, cine vrea sa caute, sa dea un search pe google cu "DNA" si "mapping" si cu foarte mare probabilitate o sa gasiti surse. Altfel, o sa cerem referinte la fiecare paragraf si devine forumul Reader's Digest.

Influenta chimiei vii asupra geneticului:

In prima etapa a geneticii moleculare se considera ca relevante pentru ADN sunt numai propriile mecanisme de replicare, adica modul cum ADN se transmite urmasilor. Mutatiile in sectorul acesta erau implicit socotite ca principalul mecanism de evolutie.
Ulterior s-au descoperit cateva lucruri importante, cele doua principale fiind: zonele nonsens ale ADN, mecanismele de exprimare ale genelor, reverstranscriptazele si prionii. Zonele nonsens sunt zone unde "literele" simple din care e compus ADN (perechile de baze purinice si pirimidinice) se imperecheaza aparent aberant, adica nu codifica nimic. In realitate ele produc o aliniere in spatiu a ADN (prin plierea secundara a lantului dublu, la care se adauga inca o pliere a ceea ce rezulta si inca una) care fac posibila atat alaturarea de gene altfel aflate la distante mari pe lant cat si mecanisme complicate de selectie a transmiterii genelor, alterarea producerii de mutatii sau accelerarea lor etc. Aceste "tesaturi" ale ADN sunt atat de fine incat interactiunea cu orice, incepand cu ce mancam si ajungand la hormoni si alti mediatori descarcati in sistem de activitatile noastre, conditioneaza categoric expunerea uneia sau alteia din zonele importante ale lantului la schimbari.
Schimbarile, dat fiind structura lantului ADN, ar putea avea in unele sectoare efect cu atat mai mare cu cat sunt repetitive si ciclice (respecta o durata armonica intre evenimente).
Datorita faptului ca si apa si alte molecule sunt inconjurate de un nor de electroni in miscare, iar miscarea nu este haotica ci ordonata, in plus de ceea ce am descris, ADN este inconjurat de o "baie" de curenti fini care alatura sau separa molecule. Este o adevarata simfonie chimica.
Dar lucrul dificil de inteles abia incepe. Pana aici, ceea ce se numea "dogma centrala a geneticii" parea sa aiba un sens univoc: ADN construia prin propriii centri de comanda ARN iar acesta producea proteine cu amprenta individuala, adica arhitectonica organismului. S-a descoperit insa ca ceea ce parea o piramida este de fapt un cerc. Exista ARN (de exemplu unii virusi) care influenteaza ADN, dar, mai important, exista proteine (inclusiv si mai ales cele care conditioneaza zonele "refacerii si imbatranirii") care pot conditiona exprimarea si modificarea ADN. De aici incolo nu avem nici un centru de comanda definit ci un circuit, unde fiecare pozitie comanda un sector.
Partile importante:

Ritualul poate afecta genetica in cel mai direct mod, decat ca n-am trait suficient sub rituri sa intelegem cum. Departe de a fi "irationala" religia este pana si in pura paradigma materialista o modalitate clara de a ne influenta viata si evolutia.
Nu avem nici un control asupra felului cum selectam ce transmitem. Mecanismele, departe de a fi intamplatoare, sau de a raspunde numai la factori grosolani (chimie simpla) au rafinament efectiv cuantic. Intre o unda de radiatie cosmica si o respiratie, orice are o influenta.
Suma partilor nu satisface nevoile intregului: ADN si tot lantul centrilor de comanda sunt cu ordine de marime inferiori in materie de capacitate de stocare fata de ce necesitati de procesare a informatiei are intregul. Surpriza geneticii moderne vine din subiectul "cat de mare parea ADN si cat de mic e de fapt". Nu stim cine opereaza diferenta. Stim sigur ca din cauza a ce cititi acum scris de mine si eu si voi am putea face altfel de copii... sau nu. Nu exista nici un "procesator" care sa decida ce este important pe lant si ce nu pentru fiecare caz in parte. Ideea ca e "la intamplare" e asa absurda ca abia merita pomenita. Normal ca exista si evenimente "la intamplare" sau care pot conditiona mai brutal si eficient lantul de decizie. Dar asta e numai un mic sector din imaginea de ansamblu. Nu suntem infiniti, dar capacitatea de a raspunde cu nuante vii la cosmos si la propriile vieti este infinita. Organul si organismul sunt exact ce spun numele lor: instrument si orchestra.
Deocamdata, atat.