Citat:
În prealabil postat de andrei25
"Ce veti/vom face voi/noi cand vor veni acele vremuri de pribegie?"
Si eu m-am framantat multa vreme legat de problema asta. Si mai sunt momente cand imi mai vin ganduri de astea. Dar cred ca asta e necredinta. Daca ne facem prea multe griji in privinta asta, cred ca nu avem deplina incredere in Dumnezeu ca ne va putea ajuta in acele momente. Mi-e greu sa cred ca Dumnezeu care e Creatorul tuturor si Atotputernic nu ne va ajuta, cand va vedea ca noi pt El ne jertfim, ca sa fim cu El, sa ajungem la El. Un parinte asa spunea, ca daca ne facem prea multe griji, unde vom sta, cu ce ne vom imbraca, ce vom manca, in vremurile acelea grele, nu avem credinta deplina in Dumnezeu. La Dumnezeu, grijile astea ca ce vom face, sunt nimica toata. Chiar atat de necredinciosi sa fim, sa nu credem ca Dumnezeu ne va ajuta? Cred ca asta e o mare ofensa adusa lui Dumnezeu. Cred ca mai degraba sa ne preocupam de suflet, sa ne rugam la Dumnezeu, sa ne dea putere de Sus, sa-L marturisim chiar si cu pretul vietii noastre. De murit oricum vom muri, de asta suntem siguri, dar sa murim cu Hristos si in Hristos, ca daca nu, degeaba am trait. Doamne ajuta!
|
S-au spus multe despre vremurile de pe urma. Ce spui tu sa nu ne facem griji mi se pare putin naiv. In primul rand trebuie sa precizam in ce plan ne facem grijile si in ce plan ne va ajuta Dumnezeu. Eu vad doua planuri:
1) Planul fizic imediat in care traim. Din acest punct de vedere nu prea exista motive de entuziasm pentru cei care vor prinde Apocalipsa. Vor avea loc multe fenomene naturale extreme, multe tulburari sociale, multa foamete si suferinta, chinuri extreme si pe deasupra va veni Antihristul care va schingiui crestinii in asa fel incat si ingerii se vor infricosa! Ganditi-va ca acei ingeri au asistat si au vazut toate grozaviile care li s-au intamplat crestinilor in ultimii 2000 de ani. Si totusi ce vor vedea va fi intrecut tot ce s-a vazut din acest punct de vedere. In acest plan chiar imi fac griji cand ma gandesc. Exista si varianta optimista cand iti vei primi moartea intr-un fel mai putin dureros si eventual mai rapid. Intradevar scrie in Apocalipsa ca Dumnezeu va scurta vremurile, le va scurta in special pentru cei dintre noi care-i sunt pe plac si nu ar vrea ca acestia sa sufere prea mult. Din acest motiv Apocalipsa se va desfasura pe durata a "doar" 3 ani.
2) Planul spiritual. Aici evident ca toate suferintele sunt cat se poate de benefice pentru cei care le vor putea suporta. Intradevar prin acele incercari de pe urma se va purifica cel care are credinta puternica. In acest plan cei ce vor avea putere sa reziste si nu se vor apleca in fata vrajmasului vor putea sa se sfinteasca. Pentru ei vremurile de pe urma vor fi o binecuvantare. Pentru ceilalti vor insemna moarte spirituala.
Sigur, s-ar putea ca aceasta interpretare a Apocalipsei sa fie prea prapastioasa, dar pentru mine o intrepretare optimista a Apocalipsei inseamna fie cunoastere si sfintenie(te vei inalta) fie imbecilitate (crezi ca va fi un picnic). Cum sfinti si viitori mucenici nu se intalnesc chiar la tot pasul, daca privesti optimist sfarsitul vremurilor s-ar putea sa faci parte din categoria a doua.
PS1 Nu lua ce am scris ca pe un atac personal, a fost mai mult o adresare catre mine insumi.
PS2 Ceva imi spune ca marea majoritate a populatiei crestin ortodoxe din Romania sunt crestini doar nominal si pentru ca "asa au mostenit". Cand s-a votat in parlament legea pentru pasapoarte biometrice au iesit in strada sa protesteze cam 40 de oameni. Din 20.000.000. Cand in '47 erau omorati prin puscarii preotii, enoriasii se faceau ca nu observa si erau foarte optimisti privind viitorul, care s-a dovedit a fi sumbru! Adevarul e ca marea majoritate dintre noi suntem lasi si ne vom lasa de Hristos in secunda doi. Parerea mea... Bine ca exista acest spatiu virtual unde ne putem trai fiecare visul de a fi curati, credinciosi, marinimosi chiar...
Contrazice-ti-ma!