Nu-mi place când la vicernia care precede hramul unei biserici(privegherea aşa cum spunem noi,slujbe la care vin credincioşi din toate parohiile)atunci când se predică,preoţii din altar vorbesc şi râd aşa de tare încât aproape acoperă vocea colegului care predică.
Tot la aceste slujbe îmi displace profund atunci când sunt puse sub analog de către credincoşi (la citirea Sfintei Evanghelii) şi în faţa Sfântului Altar tot felul de haine (am văzut şi lenjerie mai intimă) pentru a fi călcate şi "citite"de către preoţi.

Nu-mi place la slujba Sfântului Maslu când credincioşii (mai ales femeile) se bagă sub veşmintele preotului şi trag de el ca şi cum prin aceasta ar scăpa de toate necazurile şi bolile.