La botez noi primim Duh Sfant si niciodata omul nu va mai fi atat de curat ca la botez. Cum sa fie doar o formalitate, o superstitie fara rod?!? Prin pacatele pe care le facem, Duhul se mai retrage, dar nu de tot, altfel omul ar muri. Si apoi sa nu uitam ca Dumnezeu ne cheama mai devreme sau mai tarziu la credinta dandu-ne diverse incercari. Pana atunci ne lasa sa ne traim viata asa cum stim, pentru ca ne respecta liberul arbitru.
Sf. Augustin povesteste de botezul prietenului lui, care se afla in coma. Botezul i-a schimbat acestuia viata, nu numai prietenului, dar si Sf. Augustin, care se minuneaza in scrierile sale:
"Rogu-Te, o, Dumnezeule al meu, as dori si eu sa stiu, daca Tu intr-adevar imi ingadui sa stiu, cu ce scop am fost amanat atunci ca sa nu fiu botezat? Oare spre binele meu au fost, ca sa zic asa, lasate atunci slobode fraiele pacatelor mele, sau n-au fost lasate? Prin urmare, cum de sosesc de peste tot la urechile noastre, ba de la unii, ba de la altii, vorbe ca acestea: "lasa-l sa faca ce vrea, caci nu este botezat"; iar cand e vorba de sanatatea trupului nostru, nu zicem totusi: "lasa-l sa se raneasca mai mult, caci nu s-a vindecat". Cu cat mai temeinic si cu cat mai repede as fi fost eu insanatosit... pentru ca odata savarsita salvarea sufletului meu, ocrotirea pe care Tu mi-o dadusesi sa fie absolut sigura. Intr-adevar ar fi fost mai bine".