Citat:
În prealabil postat de coralina
Cu ce ochi va privi un ateu (sau un om care nu a postit in viata lui) postul alimentar sau pe cel conjugal?
Nu ne putem permite sa fim caldicei in relatia cu Dumnezeu, nu-i asa? Atunci cum incepem sa postim atat timp cat partenerul considera abtinerea de la mancarea de frupt si respectiv de la relatiile trupesti un non-sens? Dumnezeu ii va deschide ochii, insa cum trecem peste perioada dificila de inceput?
E foarte greu sa le explici oamenilor ca ortodoxia nu are nimic de-a face cu “carpe diem”, ca din contra, trebuie sa ne nevoim, samd.
Mie mi se pare o problema serioasa. Daca unora li se pare semn de ingamfare, sa-mi fie iertat.
Doamne-ajuta!
|
Dar....eu ma intreb, daca de la bun inceput postul alimentar si conjugal erau atat de importante pentru sotul mai evlavios, cum anume a reusit sa isi lege viata de cineva care e ateu, posibil militant? Adica la casatorie se ajunge atunci cand iti dai seama ca ai multe de impartit in ceea ce priveste viata cu celalalt? Pe de alta parte postul nu trebuie sa fie impus niciodata, deci ma gandesc eu ca pana i se deschid ochii celuilalt nu-ti ramane decat sa te rogi si sa iti gasesti alte modalitati de asceza.