[coralina]

Noesissa, pocainta intervine in viata omului atunci cand simte chemarea lui Dumnezeu. Unii au fericirea de a trai pe calea cea dreapta inca din copilarie, altii se intorc la credinta in tinerete, altii la maturitate, unii la batranete iar talharul de pe cruce chiar inainte de moarte.
Ideal ar fi sa pornim pe calea cea "stramta" cat mai devreme insa nu toti se bucura de un start asa viguros in viata.
Asta nu inseamna ca pocainta (relativ) tarzie este de prisos sau oarecum inferioara calitativ celei timpurii.
Asa ca unii oameni isi traiesc viata "lumeste" pana incep a cauta calea induhovnicirii. Te poti casatori, poti avea si copii la modul "lumesc", fara sa pui prea mare accent pe aspectul ortodox al tuturor acestor momente din viata ta.
Insa daca te hotarasti sa incepi sa traiesti in Iisus si esti singurul din cuplu care a decis in acest fel, incepi sa intampini felurite probleme.
Eu personal ma aflu in aceasta situatie, insa slava lui Dumnezeu, sotul meu intelege / accepta foarte multe aspecte legate de practicarea credintei mele.
M-am gandit ca poate or mai fi si alte persoane in situatia mea si ne-ar prinde bine sa discutam pe tema aceasta.
Imi cer iertare daca am starnit controverse sau dispute nefolositoare.

Windorin, inteleg ce-ai vrut sa spui cu "carpe diem" privit prin prisma ortodoxiei, nimi mai adevarat. Eu m-am exprimat gresit / incomplet; semnificatia lui "carpe diem" din mesajul meu este cea primara, nealterata - anume "traieste clipa" la modul hedonist, strict de suprafata.
Multumesc pentru corectare!

Doamne ajuta!