Citat:
În prealabil postat de Noesisaa
Am fost cam dezlanata in ceea ce am scris in penultima postare.
Am vrut sa spun de fapt ca intr-adevar o ortodoxie inteleasa si prezentata ca un set de reguli care mai de care mai ciudate pe care le tii ca sa imbunezi un Dumnezeu razbunator, intr-adevar sperie si respinge si seamana cu o secta invechita. Dar nu este asa. Din cate inteleg eu, ortodoxia nu este despre "nevointa" in sine ci despre apropierea de Dumnezeu. Si da, apropierea de Dumnezeu poate sa includa tot felul de renuntari, dar daca idealul tau este apropierea de Dumnezeu, deja nu se mai cheama nevointa, ci bucurie. Postesti cu bucurie, renunti la somnul lung de duminica dimineata cu bucurie, si daca nu simti bucuria inseamna ca nu prea esti pe drumul cel bun si sunt lucruri pe care trebuie sa le revizuiesti. Dar asta nu inseamna laxitate. De-a lungul secolelor crestinii si Biserica insasi si-au dat seama ca postul este o cale prin excelenta de apropiere de Dumnezeu, fara el unui crestin obisnuit ii este mult, mult mai greu. Poti sa ignori postul, dar rezultatul este ca nu esti mai aproape de Dumnezeu. Ai libertatea sa fii homosexual, dar Sf Scriptura ne invata ca nu este un stil de viata placut lui Dumnezeu, ai libertatea sa faci avort, dar stim ca este un pacat de moarte, care te separa de harul lui Dumnezeu, si asa mai departe. Totul depinde de cat de aproape vrei sa fii de Dumnezeu.
|
Da Noesisaa, asta (si ce scrii in mesajul mai lung dinainte) tot incerc si eu sa zic. Crestinismul nu este o religie a legii si interdictiei.
Eu am mers mai departe si am zis ca regulile postului sunt ca sa ne ajute, nu ca sa ne incurce, si sunt situatii in care a le respecta cu strictete se opune sensului lor (litera se opune duhului).