Citat:
Īn prealabil postat de Noesisaa
Pai vorbim de o situatia cam asa: unul merge la biserica, vrea sa tina posturi, e evlavios, si celalalt nici nu vrea sa auda. Si se casatoresc. Cam la o asa situatie ne gandim, nu?
Eu imi imaginez dialogul urmator:
Ea: (sambata dupa amiaza) Ce faci maine, hai dimineata sa plecam la picnic.
El: Poate dupa amiaza, dimineata merg la Sf Liturghie.
Ea: Mergi la biserica??? Ce prostie! Am fost o data si in viata mea nu mai vreau sa intru, Dumnezeu nu exista, iti pierzi vremea...etc. etc. etc.
El: ???
Nu imi pot da seama cum poti sa ajungi la casatorie cu asa o persoana?
|
Stii, Noesis, de fapt sunt f multe familii in care dialogul consemnat de tine, se poate auzi in mod frecvent. Dar din pacate in afara acestui dialog nu se mai aude si dragostea si intelegera care ar trebui sa existe intre cei doi soti, caci daca acestea ar exista, nu s-ar auzi asa dialog, ci ar fi intelegere. Dar poate asa vrea Dumnezeu, ca in fiecare familie sa fie macar unul dintre soti credincios, ca acesta sa se roage pentru binele intregii familii. Vedem ce spune si Sf. Apostol Pavel in I Corinteni: cel necredincios se sfinteste prin cel credincios, altfel copiii vostri ar fi necurati. (citat din memorie) I Cor. 7, 14.
Daca trezirea lui/a ei la credinta s-a petrecut mai tarziu in viata, dupa un numar de ani petrecuti impreuna, va auzi cu siguranta cuvinte descurajatoare, referitoare la credinta, rugaciune, biserica, habotnicie, manastire, etc. Dar daca cel credincios nu se va lasa impresionat de aceste cuvinte si va suporta cu stoicism tot ce aude si ce i se face, cu timpul si ochii celuilalt se vor deschide incetul cu incetul, caci Dumnezeu lucreaza prin oameni. Cu timpul, acest sot "necredincios" va putea vedea diferenta dintre sotia credincioasa si ceilalti, care nu se preocupa de cele duhovnicesti.
Este o lupta, dar Imparatia Cerurilor se ia cu asalt.