[ory]

Personal, cred ca " acele vremuri " de incercare vin , in primul rand, din interiorul nostru, ca un haos greu de stavilit intre constiinta si realitatea inconjuratoare, intre legi si principii, ca un razboi nedefinit ce nu-si cunoaste scopul.
Adevarata incercare pamanteana nu a devenit supravietuirea ca specie fizica, acum avem mult mai multe resurse decat in vechime, ci supravietuirea ca rationament si sens, aglomerati fiind de-atata informatie, incertitudine si nepasare.
In adolescenta auzeam mult prea des acest scenariu despre pribegie si fuga in pustietate datorita diavolului si incercarilor venite de la acesta, acum insa, nu mai sunt copil si nici ancorata de o biserica ce da mereu verdicte dar, aproape niciodata solutii viabile, dincolo de o doctrina visatoare. Astfel, consider ca trebuie sa lucram mai cu precadere la ceea ce nu prea s-a tot propovaduit fara putere de-ntrupare, sa ne departajam de egoismul acesta zis " crestinesc " si sa ne gandim la om, la omul din noi si din jurul nostru, sa-l intelegem ca atare, sa-l respectam si sa-l situam dincolo de aceasta exigenta religioasa care nu face decat sa razvrateasca si nu sa echilibreze fiinta omeneasca.