Citat:
Īn prealabil postat de ory
Mda !, ma misca acest pacifism, ma induioseaza religiozitatea atator prieteni, insa ma intristeaza in continuare, realitatea romaneasca, mai ales pe gerul acesta in care zac atatea suflete neincalzite, atati copii misunand ca sobolanii prin canalizari si atata, dar atata nepasare " ortodoxa ", o nepasare pe care, din pacate constat ca Psaltirea si catismele robotic enuntate nu prea o schimba.
Hai sa salvam Romania, dandu-i intr-o mana carticica de rugaciuni, iar in cealalta cartea educatiei sociale, sa salvam Romania de habotnicisme si aforisme inutile, sa-i dam romanului, daca este nevoie, si cate un prezervativ, daca chiar nu poate apela la abstinenta, un prezervativ poate salva un copil de traiul prin canalizare si injosirea cumplita a vietii de mizerie.
Dati-i romanului certitudinea ca poate fi mandru daca incearca sa realizeze ceva pentru societate si pentru semeni, astfel isi va spori energia constructiva catre aceasta cale.
Dati-i romanului siguranta ca din constiinciozitate proprie poate schimba ceva in jur si nu dintr-o constrangere spirituala sau fizica trebuie infaptuita aceasta.
Dati-i romanului libertatea de gandire si discernamant fata de ceea ce-l inconjoara si, poate, poate-si va forma din individualitate un asternut mai placut, sufleteste si trupeste.
Dati-i romanului solutii si nu povesti, pentru a face ceva cu resursele pe care le detine, si nu a visa in vant, lasandu-le si pe acestea jos din lasitate.
Daca vrei ca rugaciunea sa-i sporeasca, i-al pe om asa cum este el, prin particularitatea lui, cu neputinta si calitatea lui, fara sa-i bagi cu forta in minte interminabile teorii mistice, invinuindu-l permanent, blestemandu-l si urandu-l in virtutea unei presupuse credinte care loveste si nu incalzeste.
Dati-i omului increderea ca inseamna ceva si el va face mult mai mult, injosirea reprezinta mai degraba calea spre cadere si nu spre inaltare, fie ea si religioasa. Injosirea, de regula, are ca scop supunerea si stapanirea unei fiinte in anumite scopuri mai putin morale, si nu vindecarea si castigarea acesteia.
|
As fi vrut ca, dincolo de profundele tale framantari - pe buna dreptate intemeiate - sa te poti intelege pe tine, astfel incat noi, visatorii incurabili si habotnici, impotmoliti in teorii mistice sa sintetizam din mesajul tau acea concluzie salvatoare si favorabila pragmatismului si nu ceea ce se intelege de fapt: lehamitea, daca nu chiar ironia subtila, pentru cei care cred ca, unde omul nu are solutii, Dumnezeu le poate crea. Din pacate tu pierzi din vedere esentialul, punand oul inaintea gainii... NIMIC fara de Dumnezeu!
Nimeni nu se asteapta la schimbari radicale peste noapte, prin sarguinta catorva
naivi (nici macar recunoscuti ca fiind patrunsi de harul Duhului Sfant), dar eu personal consider ca este cea mai de dorit optiune, si mai la indemana orisicui. Stiu, sunt multe, multe lucruri inacceptabile pentru majoritatea din jurul nostru. Poate din lipsa de informatie REALA, poate din lipsa de educatie... Fiecare are propria experienta de viata si astfel se raporteaza la tot ceea ce a avut efect si l-a facut SA CREADA in ceva. Se intampla des, din pacate, sa auzim mereu ca cineva s-a imbolnavit de cancer. Din 100, 99 alearga la tratament radioactiv sau oricum extrem de toxic pentru organismul oricum slabit si in mare haos. Unul, il alege pe Dumnezeu si Natura Mama, care are resurse inepuizabile de regenerare. N-am intalnit cazuri concrete la care medicina sa fi avut succes, chiar daca in aparenta, analizele par la un moment dat perfecte. In scurt timp, dezastrul reapare cu putere insutita. Dar am intalnit multe cazuri (eu sunt unul dintre ele) prin care Dumnezeu si Natura-Mama, au rezolvat aproape gratuit ceea ce medicina clasica crede ca rezolva, cu cheltuieli mari si dezastre sufletesti ce se lungesc pe cativa ani, pana la fiasco final. Partea proasta este ca omul nu are incredere decat in ceea ce a fost invatat sa creada. La fel si cu relatia Om-Dumnezeu. Multi spun: "Mda, e ceva, desigur, dar Dumnezeu e cu treaba Lui, noi cu a noastra!..." Daca nu-i deschidem usa sufletului, sa nu ne asteptam sa ne schimbam, fiindca intotdeauna vom gasi altceva mai pragmatic de facut, decat umilitorul gest de a cere ajutor...
21 de persoane (pentru unii - dubioase!!!) nu inseamna mare lucru, dar e mai mult decat NIMIC. Ce se va intampla dupa aceea, probabil ca putini vor fi capabili sa simta ca si schimbare. Dar merita, macar ca experienta, pe marginea careia vom putea purta... dezbateri dupa ce va mai trece o vreme!