Medicul are o ispitire mai mare pe termen scurt in compensarea unei raspunderi mai mici pe termen lung.
Nu suntem responsabili de mantuire sufleteasca pe prim rang, desi nu exista in teorie nici un crestin care sa nu fie responsabil de indiferent ce fiinta alta decat diavolul. Dar la masura aceasta sunt numai sfintii. Medicul se poate limita la "continator" si sa produca minime ingrijiri pentru suflet si n-a facut nici un rau, ori misiunea si raspunderea preotului abia acolo incep.
Pe de alta parte, lumea in fata preotului are retineri firesti, nu "incarca nota" cu lucruri necuvenite spuse chiar verde, ei bine, la medic uneori tocmai de aceea cu astea se incepe.
Daca am fost ispitit - o spun cu cata umilinta ma poate caracteriza, n-a fost fel in care sa nu fiu ispitit.
Daca am cazut - am aflat ca exista Dumnezeu alaturi de medic nu cand am vindecat pe cineva contra asteptarilor ci cand am inteles ca nu apartine omului nici sa nu fie ispitit nici sa inlature ispita. Pana la asta, suntem un fel de carti ambulante mai complicate. Medicina cu adevarat incepe de la asta incolo. Nici nu vreau sa ma gandesc ce reprezinta duhovnicia, e ca razboiul atomic fata de cel cu archebuze.