Exista trei lucruri de analizat aici.

Daca avem temei biblic, vetero si neotestamentar si anume ce ne spune litera cartii. Cand litera cartii spune ceva, sa vorbeasca altceva oricine dar sa faca o precizare: "si mi se brehane de ce scrie in Biblie".

Daca avem temei dogmatic, si anume exista un mod de venerare care sa fie bazat pe altceva decat fapte intamplatoare. Daca temeiul dogmatic exista, este irelevant cate alte moduri gresite se pot imputa obiceiului, pentru ca orice obicei corect din lume are ipso facto versiuni gresite.

Daca exista temei biblic si dogmatic, care sunt limitele (care sa fereasca de eroare).

Temeiurile biblice:

S-a citat corect episodul invierii unui mort de catre oasele proorocului Elisei.
Analiza la litera si la semnificatie:
- Invierea este descrisa fara putinta de tagada, adica termenii nu sunt echivoci sau interpretabili. O prima concluzie "in litera" si fara dubii este ca ramasitele sfintilor au putere, si nu una mica, intrucat insusi Iisus in culmea manifestarilor de putere si vorbind despre aceasta ca atare (ca nu este cu putinta omului ci numai Fiului pentru slava Tatalui) a inviat un mort.
- Invierea nu s-a produs printr-o invocare intentionala, dar aceasta nu este nici o dovada ca invocarea intentionala ar trebui exclusa. Din contra, avem un semn ca invierea s-a produs prin lucrarea puterii divine IN PERSOANA SI IN RAMASITELE PROOROCULUI nu altfel, nu in alta parte, nu echivocat de prezenta unei slujiri sau a unei cereri.
- Invierea unui mort este dincolo de dubiu o minune benefica, dincolo de orice prezumtie de ispitire. Concordant de altfel cu minunile facute in cursul vietii de Elisei si Ilie inaintea lui.
- Prezenta in scriptura nu este intamplatoare, nu poate fi nici vorba ca e un semn clar ca Dumnezeu lucreaza prin sfinti si ca lucreaza trupeste.
- Falsa piosenie ca minunile apartin numai lui Dumnezeu este o ocara. Iisus a spus "mai mari ca Mine veti face". Dati-i Lui crezare. Cui altcuiva? Desigur ca in numele lui si pentru slava Tatalui. Dar "mai mari", nu mai mici, nu "sa inceteze ca a zis Luther ca gata cu minunile", mai ales ca Luther a si facut multe, dragalasa vulpe cu strugurii mereu acri.

Alte temeiuri:

In repetate situatii in Vechiul si Noul Testament obiecte binecuvantate expres sau prin prezenta nemijlocita de un sfant au fost descrise ca avand puteri vindecatoare sau de a face minuni. Cojocul lui Ilie, sorturile si braiele purtate de Pavel sunt obiecte care nu reprezinta trupescul sfantului ci ceva inca mai graitor despre puterea divina: ea lucreaza si prin materiile aflate sub binecuvantarea acestor fericiti oameni. Dincolo de tagada ca este necuviincios sa spunem "binevoieste Doamne, ca sa fie satisfacut duhul de cearta al protestantilor, sa retragi harul tau de la sorturile si braiele lui Pavel dupa moartea lui, ca nu cumva sa se mai lucreze vreun bine in lume".

Dogmatic: Iisus in aratarea puterii si slavei lui la Schimbarea la fata s-a aratat cu Moise si cu Ilie. Despre Ilie stim ca nu a vazut inca moarte ci s-a urcat la cer pentru pregatirea Judecatii, dar despre Moise scriptura este inechivoca : "si a murit si s-a adaugat la parintii lui". Din episodul certei arhanghelului cu satana pentru trupul proorocului, neoprotestantii au dedus ca Moise n-ar fi mort, doar ca sa-si satisfaca proorocii mincinosi care spun ca dupa moarte "suntem deconectati", artificiu inutil pentru ca oricum parerea aceasta e contrazisa de Iisus in relatarea mortii saracului Lazar. Din contra, vedem marturie despre o capetenie de ingeri disputand dusmanului trupescul unui sfant. Ce avem de dedus, sa cartim din nou si sa spunem "nu, Doamne, retrage-ti marturisirea, nu cumva sa faca trupul altui sfant ca si Moise vreo minune si sa fim obligati sa credem ca nu putem sa fim neoprotestanti (adica satanisti) de treaba, respectand litera si ucigand si viata si marturisirea despre minunile care salveaza viata".

Dar Iisus nu s-a aratat cu Moise si cu Ilie degeaba, ci intrucat se stia ca Moise si Ilie au marturisit pe Mesia, Moise prin Legea intreaga iar Ilie prin cele mai infricosatoare minuni si prin urcarea la cer cu trupul, ei au fost o chezasie data de infinita smerenie a lui Dumnezeu: iata, despre mine au vorbit ei, sa fiti convinsi ca Eu sunt nu altul. Protestantii privesc sfintii ca pe un fel de "tevi" prin care a trecut scriptura si cam atat. Dumnezeu spune: intrucat si limba materna o invatam de la oameni si anume de la parinti, ma veti cunoaste asa cum ma marturisesc oamenii. Scriptura nepropovaduita cu har si cu sfintenie este litera moarta. Puterea sfintilor nu este un cadou pe degeaba si nemeritat, iata de ce: ei sunt garantii ca Dumnezeu intrupat este intr-adevar Dumnezeu intrupat cel prevestit si cel confirmat de minunile care intaresc prevestirea, nu o nalucire, nu o scorneala.

Nici ramasitele sfintilor nici alte materii sfintite nu fac minuni degeaba. "Daca marturiseste cineva alt Iisus decat cu trup, este de la antihrist". Ioan este categoric, decat ca poticnitii in litera refuza, fata de atatea marturii, sa-si puna o intrebare: cum cunoastem pe Dumnezeu cu trup ? Dintr-o carte ? Daca era suficienta litera, nu era nevoie de trup, am fi ramas la litera. Daca litera ar fi fost mai buna ca Pavel, trimitea Duhul o carte prin posta, nu pe Pavel. Minunile facute de materiile trupesti si materiile contingente cu sfintii sunt marturii despre trupescul divin. Exista rataciti care spun ca si satana face minuni. Adevarat, face unele mincinoase DAR NICIODATA NU SE POT FACE IN NUMELE LUI IISUS DOMN. Cine nu e in stare sa distinga asta, discuta degeaba si de crestinism, si de scripturi.

Marturisirea lui Iisus despre starea sfintilor: Neoprotestantii in sminteala lor au confectionat "ca sfintii vor invia numai la judecata ca noi toti". Calcand Biblia pe fata! Iisus a spus despre dreptii care cred in el cu sfintenie "nu vor veni la judecata": "Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă." Si abia dupa aceea spune de "cei morti" (cei care nu au credinta deplina) si "cei din morminte" (cei morti cu trupul). Ce fel sa astepte sfintii pana la judecata cand se spune lamurit "la judecata nu vor veni" ci din contra, acolo vor judeca ei pe altii, chiar si pe ingeri?

Unde putem gresi: cand venerarea devine factice (sa veneram sfinti ca sa castigam la loto), cand devine excesiva si pietista (habotnica), cand omite adresarea catre sfant ca fiind marturisitor al lui Dumnezeu, nu o forma de magie sau hierofanie.
Alte discutii de fond in privinta scripturii sunt de cele mai multe ori inutile, pentru ca cine doreste sa gaseasca obiectii va gasi oricate. Am auzit de la protestanti si neoprotestanti toate scuzele si toate poticnelile posibile. N-am auzit o singura treaba: cum de Biblia precizeaza cu lux de amanunte scene din astea si ei, contrazicand sensul lor pe fata, pot pretinde ca o respecta. Probabil ca stiau grasanul imbuibat Luther sau sadicul dereglat Calvin ceva ce Elisei n-a stiut...