Citat:
În prealabil postat de windorin
Bine spui, cum ca "monahismul si casatoria sunt cai diferite dar egale spre mantuire".
Precum in Taina Cununiei se intra cu acceptul celor doi, tot asa, in Monahism se intra cu acceptul omului si al lui Dumnezeu.
Vointa fiecaruia de a divorta nu este de ajuns pentru a intari si justifica divortul. Caci "ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta". Insa vointa fiecaruia de a pleca la manastire nu face decat sa adanceasca si mai mult unitatea lor duhovniceasca, renuntand la multe bucurii bune, pentru nevointa.
Iar a renunta la Voturile Monahale pentru cele din lume este o cadera, iar nu o urcare spre o tot mai mare nevointa sau unitate.
Iesirea din manastire este totuna cu divortul !
|
Asa cum spui tu, suna frumos si banuiesc ca ai dreptate. (Insa plecarea de la manastire este tratata mult mai rau ca divortul, din pacate)
Totusi, si casatoria este nevointa, de alt fel. Cei care nu sunt casatoriti isi inchipuie poate ca nu este decat bucurie sau ca este o cale a celor slabi.. ei bine nu, noi care suntem stim ca oamenii casatoriti sunt pusi mereu in fata propriilor slabiciuni si pacate, pt ca celalalt este ca o oglinda. Stiu ca sunt "obligati" sa lupte cu ele, altfel casatoria risca sa se destrame. Stiu ca, desi ne ajutam unul pe altul, ne purtam si poverile unul altuia. Stiu de toate responsabilitatile casatoriei.. pentru celalalt, pentru copii.
Dar sper sa nu sariti acum pe mine, este o problema personala a mea aceasta neintelegere a tratarii diferite, pana la urma, a vietii conjuale de cea monahala, este un fel de revolta a mea personala imopotriva unei anumite exagerari a monahismului.