defapt mai sus am confundat...
roșu cu albastru și a ieșit cam
așa că uite-i
cum se distrează
acum și își râd de mine...
profesorul ,
profesorul de ebraică... cu
mașina lui faimoasă... cu...
tot, dar te uită și cum iar
cântă broscoiul talentat după mine... care din lipsă de ocupație m-a și
gogoșificat... pentru că nu s-a lăsat până nu
m-a bruiat și
încurcat...
de tot... și m-a și
persiflat...
tot timpul
cât am învățat...
să cântăm... și să
citim din
carte...
că „cine are carte are parte”-și face...