"Sunt convins ca, in adancul sufletului tau, ti-ai creat ca si mine propria ta convingere si ai tendinta - ca si mine!! - sa tratezi cu superficialitate tot ce depaseste granita sistemului tau de evaluare."

E o exprimare cu alta forma pentru: traim vremuri pasnice fata de nenorocirile dinainte de 1990, nu exista constrangeri fatise pentru constiinta, nu exista razboi deschis si persecutii. Ca urmare, oamenii patesc mai mult sau mai putin ce s-a intamplat cu Israel cand au ajuns in pamantul fagaduintei si patriarhii care dusesera primele razboaie (Iosua) murisera si ei si generatia lor. Devin preocupati sa se instaleze maxim de bine in noua lor viata, sa-si sporeasca doza de confort si sa tina religia intr-un loc definit de un credincios occidental la modul ironic "Tatal Nostru care esti in ceruri, stai acolo si nu-ti baga nasul in ale noastre". Tabara rigorista, de partea ei, constata decaderea din niste obiceiuri si considera necesare semnale de alarma. Toata lumea are dreptate intr-un fel si n-are in altul. Si in vremea lui Iisus omul istoric elenistii iudei schimbasera niste obiceiuri si li se spunea cam ce se spune acum ecumenistilor, saducheii erau foarte aproape de pozitia unde se afla acum neoprotestantii, fariseii - de catolici, iar zelotii - de ultrarigoristi. Cine s-a salvat nu s-a salvat din cauza taberei si cine s-a pierdut nu s-a pierdut din cauza ei de asemenea. Iosif din Arimateea si Nicodim erau farisei. Multi din ucenici erau dintre elenisti, e evident pana si dupa nume. Zelotii au avut si ei partea lor. Dreptate atunci cand intr-adevar au cautat-o au avut TOTI. Nimic nou cu asta. Nu e nevoie de propriile convingeri, nici de ale altora. Daca esti atent, n-am propus nimic special. Nu cred ca s-a schimbat nimic in istorie asa de important incat sa necesite masuri extraordinare. Cred ca Iisus e acelasi "intre tabere" si e bun si ca general in razboi si ca medic si judecator in timp de pace. Asta e tot in ce ma priveste.