Ma enervez,deci exist,iar daca nu m-as enerva as exista oricum ca ceva trebuie sa macine acest timp si spatiu in conformitate cu individul,adica eu...sau poate si fara "eu",ca tot ar exista acest timp si spatiu nelimitat in constiinta existentei.Sau cum?
Poi in felul acesta nu mai ajungem nicaieri,sau ajungem tot acolo...acolo unde?Vedeti ca ne afundam intr-un labirint de percepcii,este atat de colosala teoria despre viziunea asupra existentei incat nu ne ramane decat sa existam,pur si simplu.
Si-nca ceva,ma enervez pentru ca baietelul meu nu vrea sa manace,nu ca v-ar interesa,dar m-am gandit sa-i dau lui Brazil prilej pentru inca 5 minute de cugetare....si de uimire asupra calitatii si mediocritatii oamenilor.
|