[iustin10]

ai intrebat despre ce este harul acum reo doua saptamani, eu astazi am vazut.. harul il trimite Dumnezeu si ca sa vindece anumite rani, deobicei la noi cei patimasi el sta ascuns caci noi imediat ne -am trufi, altfel viata la care suntem chemati este o disfrutare de fericire mai presus de fericire.. de ce spun asta? eu sunt mandru si nu iti voi ascunde mai ales aici pe net as fi pe de-o parte ipocrit sa acopar ceva ce nu este al meu caci harul nu se obtine, e drept ca se da mai mult la cei ce se nevoiesc dar nu pentru asta se da dovada sunt eu care dupa niste caderi groaznice, mi-am facut harcea parcea viata ,sufletul, familia, tot tot tot, si m-am indreptat catre Dumnezeu, si traiam un sentiment de vinovatie foarte acut, aveam ochii incinsi in continuu ..intr-o zi dupa ce m-am intalnit cu sora mea intorcand-ma acasa cu troleibuzul.. gandindu-ma la ingrozitoatele mele fapte si la bunatatile cu care m-a reprimit Dumnezeu, intocmai ca pe fiul risipitor, caci sora mea imi daduse si bani ,vesti bune, isi ceruse tot ea iertare pentru grselile mele si asta mi-a incarcat constiinta..mergeam in picioare cu teoleibuzul, asta vara se intampla si stateam in picioare, nu puteam sa stau jos.. m-a cuprins o umilinta si fara hohote d genul ala de plans ho ho ho, ala am descoperit mai apoi ca este mandrie curata caci da majoritatea plansurilor sunt de la satana vezi sfantul nil ascetul.. ne planhgem de mila din iubire de sine.. acum plangeam sincer pentru pacate ca niciodta simteam ca fac asta pentru prima oara in viata mea si ca inima mea simte pentru prima oara.. in cateva secunde mi s-a incins in dreptul inimii carnale in interiorul cum sa-l numesc, duhovnicesc acolo unde simtim sentimentele de bucurie de tristete, ei acum era viu acest sentiment deci de alta natura si s-a incins exact ca un cui de foc caci aveam sa aflu aceasta expresie mai tarziu, eu nu stim despre aceste lucruri aboslut nimic, nu le poti banui inainte de ale trai..dar iata totusi cum a fost.. am uitat sa spun ca incepusem sa spun rugaciunea aveam cam o luna de cand ma aucasem serios dupa invataturile sfintilor parinti si cand spuneam miluieste-ma pe mine pacatosul la cuvantul miluieste-ma inima lua foc si mai tare ca si cand eu ceream aceasta mila si El mi-o dadea.. era atat de placut de pasnic, de bland, de linistitor, de plin si de ritmic.. bataile inimii erau ca un vals care imi incalzea tot trupul, incepand cu sira spinarii, apoi tot trupul i toate ungherele sufletului si o voce spunea ca un tunet bland in interiorul inimii dar miscand pe cuvintele rigaciunii toata fiinta mea Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul.. izbucnea din acest cui totul si a atins niste cote ca nu mai simteam daca traiesc sau nu, daca mai trece timpul, totul era fericre si umilinta dulce, inima era atat de bucuroasa la auzul NUmelui Domnului ca nu pot explica acest lucru.. Domnul imi facuse aceasta vizita ca sa imi vindece adancile rani.. am simtit caci m-a lasat sa vad cat si cum ne iubeste si pentru cene-a creat.. eu sau El eram tot una, asta mi-a dat cea mai mare bucurie, eu simteam ce simte El si El simtea ce simt eu, eu ma bucuram de El, El se bucura ca ma bucur si El se pocaia pentru suferinta meamai tare decat o faceam eu.. si inca ceva.. ma iubea mai mult decat se iubeste pe El sau decat se iubesc persoanele divine intre ele.. noi suntem mai importanti decat El insusi.. asta mi-a usurat inima... m-am rugat si la Maica Domnului, am profitata de ocazie, de fapt am simtit ca Dumnezeu vrea sa mi-o prezinte.. "fiule. iata Mama ta".. si ea ma iubea exact la fel ca el cu singura diferenta ca avea aroma specifica dar la fel de intens l fel de mult si de frumos..asta a tinut aproape o jumatate de ora prima oara caci asa mi-a provocat o spartura in suflet.. lumea nu mai exista in acea perioadastai sa dau enter si mai scriu unul, da ca am impresia ca are o limta..