Of, of, of, de trei ori of ! Păi de ce frica asta de a nu fi "taxat"? Cine crezi că-i atât de rău şi atât de pornit , mai ales când se simte de la o poştă sinceritatea ta ! Taxările sau judecăţile nu sunt bune, dar se fac , dar nu în răutate , pentru că ar fi extrem de grav ! Eu însumi taxez şi judec, dar nici gând de răutate. O fac când simt viclenîa , minciuna şi putregaiul urât mirositor al unora , şi de foarte puţine ori m-am înşelat , dar nici atunci n-ar trebui s-o fac, dar o fac cu bună stinţă pentru a stopa anumite atitudini dăunătoare . Revenind, citind cele scrise de tine , mă regăsesc pe mine în urmă cu ceva timp . Eu la rându mi am pornit cu un sfânt, doi , dar iată că familia mea s-a înmulţit spre bucuria mea . Am cam 12 - 13 Sfinţi şi pe atâtea Acatiste , plus Psaltirea lui David , Psaltirea Maicii Domnului , plus Acatistele şi Paraclisele Macii Domnului , plus Rugăciunile obligatorii de Dimineaţă şi de Seară , plus câteva Acatiste la nevoi speciale ca să spun astfel. Îţi dai seama ce "blocaj" apare, plus că stau şi pe forum , plus serviciu şi alte treburi cotidiene . Cum am rezolvat problema ? În primul rând dorm extrem de puţin ( max. 4 ore pe noapte ) , lucru nerecomandat, dar aşa trăiesc de mult timp. În al doilea rând , port după mine multe rugăciuni , inclusiv la serviciu . În al treilea rând, dacă înainte citeam zilnic din Acatistele Sfinţilor, acest lucru este dedicat zilei de Duminică , şi nu un Acatist întreg , ci un icos , două sau trei cu condacele respective . Tot programul a fost "avizat" favorabil de Duhovnic ! Deci , trebuie să iei legătura cu Duhovnicul tău neapărat . Eu spre exemplu îmi organizez anumite treburi duhovniceşti pe care le expun duhovnicului ! Dacă mi se spune NU , apăi NU va fi ! ! ! La Psaltiră , spre exemplu, am primit dezlegare pentru max. o Catismă pe zi , dar nu mai mult ! M-am conformat . Deci neapărat legătura cu Duhovnicul , pentru că ce pot eu , nu este valabil pentru altcineva şi invers . Toate bune ţie şi : Doamne ajută ! +
__________________


iertare ,frate, cu dragoste in Hristos da-mi voie din intunecata mea inima si putina mea experienta sa spun si eu ticalosul ceva.. cu ceva timp in urma frate, nu prea mult , am trait niste schimbari si o convertire de care nu eram si nu sunt vrednic , dupa care am fost lasat sa merg pe picioarele mele.. ce am facut? am luat-o spre Dumnezeu si avantul meu era mai mic decat al fratiei tale.. era sa ma pierd.. tot mila Sa m-a mai intors inca odata si astfel le-am invatat si pe cele de-a stanga si apoi pe cele de-a dreapta.. frate, noi mereu ne ratacim, nu se roaga cel ce crede ca se roaga ci cel care nu vede ca rugaciunea lui merita vreo definitie care sa semene macar cu rugaciunea..ai vorbit de seriozitate.. ca si cand ai crede ca faci ceva macar ca nu l-oi crede mare dar tot aia e.. nimic nu facem dimpotriva, in timp ce ne rugam tre sa cugetam asa si anume ca nu sunt demn sa deschid gura dar o fac ca sa nu te intristez Doamne insa tot sa stii ca te indepartezi cu fiece clipa de El si ca nicidecum te apropii cand incepi si te masori "oare oi fi progresat"? daca mai bag o rugaciune cred caizbutesc ceva" iata cugetele de la satana.. mai bine nu te rogi ci suspini asa la cateva minute dintr-o inima trista sau mai bine iti bati pieptul.. "masura "la care ai ajuns tu frate si nu spune ca nu asta crezi pe undeva p-acolo prin inima caci slavei desarte ii urmeaza indreptatirea de sine.." Doamne, ce are lumea cu mine? ei nu stiu cat de sincer sunt eu cu Tine!" "nu ca unii" nesinceri ca su ne le spun altfel pe care-i miros de la o posta, vamesii ipocriti".. sper frate ca vei face spre binele tau pogoramant si ca vei cunoaste ca apropierea de Dumnezeu este coborarea in iadul inimii adica in adevarul care este acolo si ala este stare de pacatosenie cu care cei mandri isi inchipuie ca se lupta ca si soldatelul din pacientul englez care in mijlocul desertului si al furtunii de nisip a scos sabia.. nu! noi nu putem invinge pacatul.. ce este stricacios nu dispare ci este imbracat pe deasupra de nestricaciune, adica cum zice scararul, devenim patimitorii nepatimitori..folosim presiunea psihologica a pacatului pe care nu trebuie sa-l vedem micsorandu-se in noi ci marindu-se indiferent ca nu-l mai lucram.. adica ne infranamcu atat mai mult infranarea dovedeste prezenta lui.. este aici un cliseu pe care putini din pacate il sesizeaza si nu prea se vorbeste despre aceasta erezie in nevointa noastra..
sper ca m-ai inteles si in caz ca mai ajuta pe cineva nu te mania frate ca il las si pe thread ci prin toate castiga in smerenie si de ti se pare ocara interventia mea apoi bucura-te si se va intrista vrajmasul..
Doamne ajuta