Citat:
În prealabil postat de Danut7
Si una si alta.La inceput frica, pentru ca am mai avut experiente demonice prin somn sau altfel, si auzisem ca vorbirea in limbi nu prea mai apare... am auzit glasuri multe ca de copiii , erau ingerii graind si am vazut si o adunare de ingeri am auzit si Maria, iar apoi am inceput si eu sa vorbesc scurt.Pe vremea aia aparam cu cerbicie dogmele cu privire la Maica Domnului, da incepusem sa ma amaresc si eu si sa am unele indoieli.Ca toti credeau altfel, ba mai eram si numit , nume s.a.m.d.Pot sa zic ca m-am bucurat si am simtit ca o atestare, mai concret am simtit-o asa abia cand am aflat ca e sarbatoarea Buneivestiri.Ca nu stiam.Totul s-a intamplat dimineata din vis in trezire.La inceput am auzit glasurile multe, astea m-au speriat un pic ... dar apoi m-am linistit si m-am bucurat.Nu pot sa explic clar, chiar daca nu intelegeam cuvintele le simteam.Nu am zis multe,cred ca o singura fraza sau doua.Da stiam ca ii zic Maicii Domnului , si repet nu stiam ca este sarbatoarea Buneivestirii in ziua aia, pana am aflat mai tarziu.
|
Cred ca a fost mai mult vedenie, decat "vorbire in limbi". Sfintii Parinti considera ca o vedenie e venita de la Dumnezeu, daca simti bucurie, desfatare, liniste deplina. Daca simti frica, neliniste, esti zbuciumat, iti vine sa plangi sau sa razi, atunci e de la diavol. Pentru ca asa cum ne spune si Sfanta Scriptura, satana se preface si in "inger de lumina"