Citat:
În prealabil postat de AlinNNN
sa fie clar:nu sut satanist,nu sunt ocultist,si nu ma pot numi nici crestin.E am fost botezat ortodox,deci religia mea este crestin-ortodox.In legatura cu preoti,am fost la preotul din parohia mea si o zis ca sunt nebun dupa aceea mi-am auzit si povesti de pe la vecini.Dupa ce am vazut ce fac preoti nu mai imi inspira incredere nici unul.Si incet incet mi-am pierdt incredera in religie.Nu am venit pe forumu asta sa aduc erezi bla bla asta e parerea voastra.Eu nu faca aceva decat sa caut raspunsuri,si asta am incercat prin alte metode,adica viata ma adus intr-o inprejurare in care am cunoscut ocultismul ,am citit carti din domeniul asta dar nici decum nu am indraznit sa practic asa ceva mai ales satanismul.Isa am vazut ca crestinismul nu are dovezi clare si nu imi poate oferi nici un raspuns.Toti vor puterea si catolici si ortodixi si sectanti etc.spun ca sunt cei mai tari dar nu o si dovedesc.Eu vreau dovezi clare ca sa cred in ceva,dar nu neg si nu am negat niciodata existenta lui Dumnezeu.Toate popoarele au Dumnezeul lor de unde sa stiu care e adevaratul?
|
Si eu am fost intr-o cautare dupa ce am fost robit de o patima(dpendenta). Cand am vazut ca nu pot scapa singur ma rugam Domnului sa ma ajute(voiam de mic sa fiu mai aproape de Dumnezeu, dar oarecum imprejurarile in care am trait nu mi-au fost chiar favorabile) sa scap de acea dependenta. Am luat decizia sa ma spovedesc. Apoi dupa spovedanie mi s-a luat o piatra de pe inima. Am hotarat sa raman si la Sfanta Liturghie in continuare. Dupa aceea am simtit dragostea lui Dumnezeu ca se revarsa asupra mea. Am hotarat sa merg si duminica urmatoare la biserica. Cand m-am trezit dumunica dimineata 'nu prea aveam chef sa merg' (de fapt era o ispita). Cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut si peste ispita asta si m-am dus la Sfanta Liturghie din nou. Nu ma asteptam la mare lucru, aveam si indoieli daca nu pierd timpul sau ma gandeam ca trebuie sa fii foarte credincios ca sa te bage Dumnezeu in seama. Desi am simtit cu o saptamana inainte o mare bucurie in suflet(nu prea se poate explica in cuvinte ce simti in momentele alea). Cand am intrat in biserica iar am simtit acea bucurie de nedescris in cuvinte. Era foarte puternica si in momentele alea m-am gandit ca as fi pierdut mult daca stateam acasa. In duminicile urmatoare mi s-a intamplat la fel pana am invins aceasta ispita. In continuare Dumnezeu a avut grija sa ma 'reabiliteze' si sa ma intareasca.
Pe urma am aflat ca Dumnezeu trimite harul sau celor pacatosi pentru a le oferi ceva mai bun decat dulceata pacatuui. Nimic bun nu se obtine fara un pic de sacrificiu. La inceput Dumnezeu iti da mai mult dar apoi trebuie sa 'muncesti' mai mult pentru a primi cat ti s-a dat de la inceput. De aceea un om care a intalnit dragostea lui Dumnezeu nu Ii mai poate nega existenta.
De aceea Ortodoxia nu se explica, ea se traieste, pe Dumnezeu il simti cu inima nu il intelegi in totalitate cu mintea.
Eu alte dovezi mai clare decat experienta prin care am trecut nu am. Si fii sigur ca El se arata tuturor care vor sa-L cunoasca.
Dumnezeu sa ne ajute!