Citat:
În prealabil postat de iustin10
Acum am citit si eu de sfasierea din familia ta.
Desi e ceva banal ce zic,la sectarii,doar invatatura e gresita,dar oamenii trebuie iubiti.
Din pacate acea invatatura gresita,ii face si pe ei sa aiba o viata nesanatoasa,sa apara fanatismul lor,solidaritatea lor de turma etc.Deci e foarte grea crucea ta,sa poti iubi astfel de oameni,de a caror adunare te simti straina.
Ti as aminti aici o pilda,cu tatal ce si-a dus copilul indracit la Domnul.Si acel copil cadea 'deseori in apa si deseori in foc' iar hulele care le spunea ,poate chiar violenta,amareau sufletul tatalui sau.
Dar nu a incetata sa spere,si s-a dus la singurul medic,unde putea gasi o speranta.
Cata bucurie a avut tatal dupa ce si-a vazut copilul la loc sanatos!Ceva ma farmeca in acea pilda,anume expresia 'dati-i sa manance',dupa ce redevine om.E atat de umana.Acel om e ca dupa un lung chin,ca re-nascut la viata,poti vorbi din nou normal cu el,il gasesti iarasi.
De dragul acelei priviri renascute,pline de recunostinta,merita tot efortul,care acum pare zadarnic si greu de dus.
|
Dragostea mea pentru el a ramas aceeasi, doar ca sunt inca dezamagita ca ar fi renuntat la mine si mai ales la copii (care erau si sunt sufletul lui), pentru a trece la secta asta... Spun asta pentru ca l-am amenintat cu divortul si eram aproape sa ma tin de promisiune. Dar el repeta ca pentru Domnul e gata de orice sacrificiu. Nu il mai vedea pe Domnul, decat acolo, in adunarile lor...
Schimbarea provenita in urma "botezului" la penticostali, m-a facut sa relizez ca nu mai este el. Era ca si cum avea dubla personalitate: acum era normal, cel pe care il iubeam si cunosteam de atata timp, acum (si aici ma refer la intoarcerea lui de la adunare) era un altul, un om pe care nu puteam sa-l iubesc, avea atata rautate si ura si mandrie in el...
Au fost multi preoti, care imi spuneau ca "erezia este motiv de divort in religia ortodoxa"... Dar nu puteam accepta asta. Stiam ca acel om de care vreau sa divortez, este in acelasi timp si omul pe care il iubesc, omul de care m-a legat Dumnezeu. Am ajuns la parintele Iustin, care a fost primul care mi-a zis ca nu am voie sa divortez, decat in cazul in care cere el asta... Mi s-a parut raspunsul pe care-l asteptam. Parintele, daca il stii, nu vorbeste prea mult, dar intotdeauna am impresia ca discutia noastra continua in gandul meu... stiu ca pare absurd, dar asta e ceea ce simt...
Din afara pare a fi doar invatatura gresita, insa eu consider ca acolo e ceva demonic...Si mi-e frica uneori