Si daca totusi harul este cel care face ca orice gand al nostru sa fie doar o constientizare a pacatoseniei noastre? Daca pocainta noastra este fara sfarsit si fara limite?
Cum ai putea judeca un om care se osandeste pe sine insusi?
Dar pina unde poate merge aceasta auto-osandire?Unde este limita in care sa apara nepatimirea si linistea? Pina nu o vom gasi,nelinistiti suntem...
|