of, of, of! nu stiu cum sa pun asta corect..Dumnezeu sa ma ierte! io nu am nimic, iar de ma va umbri vreodata harul cu atat mai mult imi va lumina saracia..sfintii sunt pacatosi care stiu cat de pacatosi sunt.. e singurul model de urmat, iar daca cineva incearca sa o ia pe alta cale in afara acesteia de a cauta cu orice chip sa iti vezi pacatosenia cu orice prilej, fie ca primsti laude, fie ca primesti ocara.. darul smereniei..hmm.. daca ai sa puipietre in copacul care nu da roade ii va apleca crengile smerit spre pamant iar anul viitor va aduce multa roada.. in mod normal vederea pacatoseniei coincide cu dobandirea acestui dar fara intarziere, aceasta vedere deschide usa.. smereniei.. io nu-mi vad pacatele da observ daunele lor iar una dintre ele este aceasta.. cand ma rog cum sa explic? am auzit de curand o comparatie foarte buna: Iisus este ca o perna in care daca dai cu pumnul ea te imbratiseaza si moliciunea ei iti inmoaie inima ,ca si cand ar spune da-i in mine, descarca-te ,Eu nu te voi rani si nu iti dau inapoi pentru raul ce mi-l faci.. eu intorc si obrazul celalalt..noi il uram pe Dumnezeu, il rastignim pentru ca ne mustra, nu ne lasa sa ne traim iubirea vietii noastre"iubirea de patimi".. cine e cel ce se gandeste la Dumnezeu in timp ce pacatuieste? il dam afara din suflet, il rastignim in afara cetatii si il ingropam repede.. lovind asa eu in Dumnezeu m-am usurat si eu asa ma rog dealtfel, dau in El cu pacatele uite Doamne ce sunt! si acum ma iubesti? si pe masura ce dau incep sa-L iubesc ca El ma mangaie...constiinta noastra traieste simultan doua tensiuni :una lovind in Dumnezeu se elibereaza tot raul.. cat poti sa dai? cat poti sa pacatuiesti? orice altceva am face cu pacatele raman cu noi , dar rastignindu-L pe Dumnezeu ne eliberam de acest rau pe care El il absoarbe si ne si mangaie totodata..nu vorbesc asadar din citit..dar ca sa pot face asta mi-a luat ceva timp pentru ca nu eliberam raul din mine in rugaciune io vorbeam cu peretii care absorbeau cuvintele si rautatea uneori chiar sporea.. si am inceput sa simt dorinta de a da in El si priveam la El rastignit si ma usuram... acum e mai bine spuneam.. El imi traieste suferinta.. imteam asta.. si usor usor am inceput sa ma eliberez de rautate si acum mi se face dor sa ma duc sa cad in genunchi si sa arunc in El rautati care nu sunt de povestit..am trait multe deznadejdi pana la prima eliberare iar acum si cand dorm eu ma eliberez..