[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

În scrierile lor Sfinţii Părinţi este subliniat faptul că conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu care păzeşte pe om. Când ea te mustră , înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. << Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim >> ( Părintele Paisie) .

Acelaşi Părinte Paisie, arăta că conştinţa pomeneşte păcatele noastre şi , pomenindu-le , ne smereşte. El aminteşte că "Hristos a venit pentru mântuirea păcătoşilor. Deci, să avem nădejde şi curaj, să nu mai greşim, să facem milostenie, să ne rugăm după putere şi ne vom mântui cu darul lui Dumnezeu. Lasă-te , întotdeauna , în voia lui Dumnezeu şi vei avea pace în suflet. Iar când nu ştii care este voia lui Dumnezeu, roagă-te stăruitor cu post şi metanii, măcar trei zile şi ascultă de glasul conştiinţei. Cum te îndeamnă ea mai mult, aceea este voia lui Dumnezeu".
Această perioadă a Triodului ne îndeamnă mai mult ca niciodată spre însuşirea Învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, sau cel puţin o lecturare mai atentă a acestor învăţături. Scopul acestor Învăţături nu este educarea inteligenţei, ci dobândirea virtuţilor, curăţia minţii şi a sufletului, până la distingerea celor dumnezeieşti şi omeneşti. În acelaşi fel în care este prezentat fiecare mod de gândire de către oamenii de ştiinţă, la fel este prezentată de către Scriitorii bisericeşti fiecare virtute, împreună cu modul ei de deprindere.