În prealabil postat de Miha-anca

Drumul spre indumnezeire este atat de greu, incat putini ajung sa il parcurga pana la capat. Presupune suferinta multa, dar acceptata; rugaciune continua; renuntare la sine, privare de libertate, infranare de la tot ce ne ofera aceasta lume; si multe altele, nu in ultima instanta si lupta directa cu diavolul.
Sfintenia este si ea gradata. Noi ne putem sfinti, dar de la prima treapta de jos de sfintire, si pana la ultima, la care au ajuns sfintii, e mare diferenta si cale lunga si cere multa vitejie, hotarare, credinta si dragoste de Dumnezeu.
Este greu sa ne imaginam prin ce au trecut sfintii pana s-au dezpatimit si sfintit. O lecturi folositoare in acest sens sunt "Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiew" si vietile sfintilor. Dar daca nici cu gandul nu putem accepta unele renuntari, la care s-au supus acestia, cam cat de greu este sa si parcurgem acest drum? La asta m-am referit, cand am spus ca nu vom atinge masura sfintilor si gradul lor de sfintenie. Putin mai tarziu voi da 1-2 exemple de viata dedicata lui Dumnezeu si modul in care Dumnezeu i-a rasplatit pe acestia.