[sophia]

Nu reuseam sa ma loghez de cand cu noua versiune a paginii (cea de ieri).
Acum pot iar sa scriu si as vrea sa spun ca eu am convingerea si mi-a spus asta si un preot mai in varsta, cu ceva ani in urma, ca sfintii aceia de acum 2000 ani era altfel, aveau ceva special.
Noi nu avem asta si nu putem fi niciodata sfinti, orice am face.

Mai vad si om diferenta: intre a fi/trai sfant cu adevarat si a fi om obisnuit, canonizat ca sfant.
Am inteles ca multi au fost si sunt canonizati ca sfinti, fara a fi avut de fapt merite pe taram religios, ci pentru anumite merite in alte domenii.
De ex. domnitori ca Stefan cel Mare sau Brancoveanu, nu cred ca au trait ca niste sfinti (cu post, abstinenta, rugaciuni si etc.). Meritul lor a fost unul strict istoric si omenesc (jertfa pentru tara si popor).
Acum se pune problema si cu Eminescu. Nici el n-a trait ca un sfant.
Chiar mi se pare exagerata canonizarea ca sfinti a acestora trei, si a altora ca ei. Au merite f.mari pentru omenire, dar in acceptiunea strict crestina si religioasa este putin discutabil.
Trebuiau/trebuie lasati sa fie "icoane" fiecare in domeniul sau, dar nu stiu daca in biserica.
Sau ma intorc la intrebarea: dupa ce criterii sunt canonizati oamenii ca sfinti?
Sau ma duc si mai departe, la notiunea de crestin si ma intreb:
Bun crestin e cel ce face ceva concret pentru semeni, sau cel ce singur intre peretii lui se roaga, posteste si se abtine de la sex, se duce la biserica (adica este monah, pustnic, etc.)?

Daca ma uit la monahi: par. Cleopa, Boca, si Calinic si mai care au fost declarati (oare si canonizati ?) sfinti, ei au partea exclusiv crestina, dar nu preau au asa fapte concrete fata de semeni, de tara, afara de niste scrieri sau predici. Au fost canonizati?

Noi putem sa-i avem ca model ca oameni, sa tindem sa ne asemanam cu ei, dar ceea ce au facut ei noi oricum nu putem. Adica: nici domnitori si razboaie, nici poeti ca Eminescu si nici monahi nu putem fi.

Eu mai cred ca Dumnezeu are si aici o putere, ca El decide cine poate si va fi sfant si le si da puteri speciale in acest sens.

Mai exista in schimb alte persoane pe care le putem lua ca exemplu si model, pentru viata lor de om in general: parintele Galeriu, alte persoane care au avut mari contributii in diverse domenii, mai ales sociale, fara ca aceste persoane sa fii excelat prin anumite trasaturi crestine.

De ex. multa lume spune ca parintele Galeriu a fost un sfant. Intr-un anume sens chiar a fost, dar a fost un om normal: casatorit, a avut copii, a iubit animalele, a trait in lume, a fost profesor. A trait curat, a postit, a fost preot (de mir insa), a scris, etc. A facut multe pentru copii orfani, oameni, etc.
Ca el putem sa fim si noi, in afara de a fi preoti/teologi.

Dumnezeu stie cel mai bine cine si de ce trebuie sa fie sfant canonizat. Acei oameni vor si ajunge sfinti, le da aceasta putere si acest drum.
Noua restul nu ne da aceste puteri si nici nu ne cere sa fim sfinti, ci oameni normali, dar buni crestini, dupa puterile noastre.

Toate astea sunt si o dovada ca sfintenia poate fi si in altceva decat post si abstinenta si monahism si poate fi si numai in fapte marete pentru omenire.