E o prostie ideea ca postul nu e bun pentru sanatate. Dimpotriva, o spun din proprie experienta, nu numai ca e foarte bun, dar nici nu m-as putea lipsi de el. Numai cine il tine isi da seama cat este de bun si pentru suflet si pentru trup. Mama mea e de aceeasi parere.
Continuare din "Liturgica teoretica"
El (postul Nasterii Domnului) aminteste indeosebi postul lui Moise de 40 de zile, tinut pe Muntele Sinai inainte de primirea Legii (Iesire 34,28). Parintii si scriitorii bisericesti amintesc de acest post inca din secolele IV-V. Dar intrucat nu in toata lumea crestina acest post avea aceeasi durata, Sinodul de la Constantinopol tinut in anul 1166 sub patriarhul Luca Hrisoverghi, a hotarat ca postul Nasterii Domnului sa aiba durata de astazi.
Acest post nu este prea aspru; la sarbatorile cu Priveghere (ca de ex. la praznicul Intrarii in biserica si la Sf. Nicolae) se dezleaga la peste, untdelemn si vin. Ziua ultima (ajunul Craciunului) este ajunare, adica nu se mananca nimic pana seara, iar slujitorii Bisericii umbla cu icoana Nasterii prin casele crestinilor, vestind bucuria praznicului, cum se facea inca din vechime.
3) Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.
Acest post a fost oranduit spre aducere aminte de postul pe care obisnuiau Sfintii Apostoli sa-l tina inainte de a savarsi fapte mai importante (vezi de ex. Fapte 13,2 si 14,23) si totodata pt. a ne face vrednici de darurile spirituale impartasite noua la sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh si a ne intari intr-insele.
Inceputul acestui post sta in legatura cu data serbarii Pastilor, de aceea nu are o durata fixa in toti anii, fiind cand mai lung, cand mai scurt. El incepe luni dupa Duminica Tuturor Sfintilor (Duminica I-a dupa Rusalii) si tine pana la 29 iunie, cand sarbatorim pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Acest post nu are asprimea Postului Mare; sambata si duminica se mananca peste, luni, marti si joi este dezlegare la untdelemn si vin, iar miercurea si vinerea se mananca fara untdelemn.
Despre originea si vechimea acestui post gasim marturii in "Constitutiile Apostolice" (sec. IV), la Sf. Atanasie cel Mare, Teodoret al Cirului, Leon cel Mare al Romei s.a. Toti acestia invata ca in acest post credinciosii sa se faca vrednici de sarbatoarea acelora care au predicat Evanghelia cu atata credinta si rabdare, suferind moarte martirica in persecutia lui Nero (an 67).
4)Postul Adormirii Maicii Domnului.
Trecerea Sfintei Fecioare Maria cu sufletul de pe pamant la cer a fost, dupa cum spune traditia, insotita de cantari si rugaciuni ale Sfintilor Apostoli si ale primilor crestini. In amintirea acestui eveniment s-a asezat de Biserica nu numai praznicul Adormirii din ziua de 15 august, dar s-a stabilit ca inainte de aceasta sarbatoare sa se posteasca 14 zile, incepandu-se cu postul in ziua de 1 august si tinand pana la 15 august (cand praznicul Adormirii cade miercurea sau vinerea, postul se prelungeste si in acea zi, facandu-se dezlegare la peste, untdelemn si vin).
Postul acesta a luat nastere probabil din secolul V inainte, dar la inceput el nu se tinea la fel in toate Bisericile locale. Durata de azi a postului a fost fixata tot la Sinodul de la Constantinopol din anul 1166, pe timpul patriarhului Luca Hrisoverghi. In postul acesta nu se dezleaga la peste decat la 6 august, cand serbam Schimbarea la fata a Mantuitorului Iisus Hristos. In restul zilelor se poate manca hrana pregatita cu untdelemn, iar sambata si duminica se dezleaga si la vin. Spre deosebire de celelalte posturi, postul Adormirii Maicii Domnului sau al Sfintei Marii, prin faptul ca este fixat la mijlocul verii si este scurt, este foarte usor de tinut, credinciosii avand la indemana belsugul roadelor pamantului: legume, fructe si tot felul de verdeturi, care alcatuiesc o hrana mai usoara pt. corp, facandu-l mai potrivit pt. munca si reculegere sufleteasca.
Din cartea "Religia ortodoxa, calauza pentru credinciosi" de preot Vasile Sorescu, capitolul intitulat "Despre post":
Postul este infranarea de toate mancarurile, sau, la caz de boala, numai de unele, de asemenea si de bauturi si de toate cele lumesti si de toate poftele cele rele, pt. ca sa poata crestinul sa isi faca rugaciunea lui mai cu inlesnire si sa ii fie milostiv Dumnezeu.
Postul ucide de asemenea poftele trupului si mijloceste harul divin.
Despre post, Sf. Simion al Tesalonicului scrie astfel: "Postul este lucrul lui Dumnezeu, caci Lui nu-I trebuie hrana. Este viata si petrecere ingereasca, pt. ca ingerii sunt fara hrana. Este omorarea trupului, ca acesta hranindu-se, ne-a facut morti; si izgonirea patimilor este postul, caci lacomia intarata patimile trupului."
Toti Sf. Parinti recomanda postul ca mijloc de intarire a sufletului si trupului, si ca arma impotriva diavolului, caci exista un soi de demoni care "nu iese decat numai cu rugaciune si cu post" (Matei 17,21).
Valoarea si necesitatea postului reiese si din faptul ca Insusi Mantuitorul a postit patruzeci de zile.
Postul este folositor si din motive de sanatate (nu cum spun acei nutritionisti. De fapt la noi medicii recomanda sa se tina posturile, am vazut la televizor in mai multe randuri. Nota mea).
Au fost cazuri cand, printr-un post total de mai multe zile, s-au vindecat multi oameni de boli incurabile.
Scopul postului nu este de a dispretui darurile dumnezeiesti, ci de a deveni constient ca acestea, adica mancarea si bautura, sunt intr-adevar daruri. Postul are, deci, o valoare spirituala, si prin el se urmareste despatimirea.
De aceea scrie Sf. Ioan Gura de Aur: "Cinstirea postului consta nu in abtinerea de la mancare, ci in parasirea naravurilor". Toti sfintii au fost mari postitori. Si multi dintre ei, ajutati de harul lui Dumnezeu, petreceau postul Pastelui fara sa manance ceva si fara sa bea apa.
Postul unit cu rugaciunea are mare putere asupra demonilor.
Se vorbeste in "Patericul egiptean" de un parinte care a fagaduit lui Dumnezeu ca in timpul postului Pastelui nu va iesi din chilia sa, pana in ziua Invierii, hotarandu-se sa petreaca in rugaciune neincetata si in mare infranare. Iar vrajmasul diavol, neputand rabda hotararea si fagaduinta acestui parinte, a voit sa-l scoata din chilie si sa-l faca sa-si calce fagaduinta.
Pentru aceasta, i-a umplut chilia cu paduchi de lemn, atat de multi, incat nu era nici un loc in chilia lui, nici cat ai pune varful degetului, unde sa nu fie paduchi de lemn.
Parintele insa, a cunoscut ca este ispita diavoleasca si se intarea zicand in cugetul sau: "Macar de ma va pedepsi Dumnezeu pana la moarte, dar eu din chilie afara pana in ziua Pastilor nu voi iesi. Dupa cum am fagaduit inaintea lui Dumnezeu, asa voi face". Iar Dumnezeu vazand barbateasca lui rabdare, in duminica a treia a Sf. Post a poruncit furnicilor ca sa scoata afara toti paduchii de lemn din chilie. Si asa au venit si au intrat in chilia lui o multime de furnici ca la un razboi cu mare vitejie si manie asupra paduchilor de lemn. Fiecare furnica iesea din chilie pe unde intrase, tragand cate un paduche de lemn afara. Si asa, intr-un ceas n-a mai ramas nici un paduche de lemn in chilia lui, dar nici furnici n-a mai vazut prin chilie ("Patericul egiptean", pag. 328-340).
Foarte important este si caoitolul 1 din Daniel:
Daniel 1,5-17:
Regele le-a randuit portie zilnica de la masa regala si din vinul pe care el il bea; si a poruncit sa-i hraneasca vreme de trei ani, dupa care sa stea in fata regelui. dintre fiii lui Iuda se aflau printre ei Daniel, Anania, Misael si Azaria. Iar mai-marele eunucilor le-a dat nume: lui Daniel, Betsatar; lui Anania, Sadrac; lui Misael, Mesac; si lui Azaria, Abed-Nego. Dar Daniel a socotit in inima lui sa nu se pangareasca cu masa regelui, si nici cu vinul din bauturile acestuia; si i-a cerut voie mai-marelui eunucilor sa nu se pangareasca. Iar Dumnezeu l-a adus pe Daniel in mila si bunavointa mai-marelui eunucilor. Si a zis mai-marele eunucilor catre Daniel: "Ma tem de stapanul meu, regele, care v-a randuit mancare si bautura, ca nu cumva sa vada ca chipul vostru e mai subtirel decat al tinerilor ce va sunt deopotriva; asa ca voi imi puneti capul in primejdie din partea regelui". Iar Daniel a zis catre Amelsad, pe care mai-marele eunucilor il pusese peste Daniel, Anania, Misael si Azaria: "Pune-i pe servii tai la incercare timp de zece zile; sa ni se dea din semintele pamantului; din ele sa mancam, si sa bem apa; chipurile noastre sa ti se arate tie, ca si chipurile tinerilor care mananca din masa regelui; si dupa cum vei vedea, asa sa faci cu servii tai". Iar el i-a ascultat si i-a pus la incercare timp de zece zile. Si la sfarsitul celor zece zile erau chipurile lor mai frumoase si trupurile lor mai puternice decat ale tinerilor ce mancau din masa regelui. Asa ca Amelsad le lua mancarea de mancat si vinul de baut si le dadea seminte. Si acestor patru tineri le-a dat Dumnezeu intelegere si cunoastere si minte iscusita in orice fel de mestesug al scrierii; iar Daniel avea intelegere asupra tuturor vedeniilor si viselor.(Biblia in traducerea I.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania)
Cum a mentionat Ancah, postul incepe cu porunca data de Dumnezeu lui Adam si Evei in rai.
Deocamdata atat, pentru ca nu mai am timp. Poate mai tarziu sau maine, daca mai gasesc ceva si daca o sa gasesc timp sa caut in Biblie. Oricum, la o predica despre post, parintele Mladin de la Catedrala noua din Arad a subliniat ca postul nu este pentru dieta sau ca regim alimentar, ci scopul sau este unul spiritual.
|