Sa nu fiu inteles gresit, dar niciodata nu mi l-am imaginat pe Mihai Eminescu, ca pe un posibil mijlocitor intre mine si Dumnezeu. Nu consider ca l-as putea chema vreodata in rugaciuni si nu cred ca sunt singurul. Dupa parerea mea, nici cei care au venit cu propunerea de canonizare, nu au, in realitate, o evlavie deosebita pentru el, una asa cum se cuvine unui sfant. Altele sunt motivele care stau in spatele propunerii.
Traditia a confirmat ca Dumnezeu are numeroase cai prin care ni-i descoprea pe sfintii Sai iar Biserica are criteriile sale, de aproape doua mii de ani, dupa care ii consemneaza in sinaxar. Am incredintarea ca Dumnezeu, care cunoaste inima si faptele fiecaruia, si in cazul lui Mihai Eminescu, nu "va lasa lumina ascunsa sub obroc", daca el va fi fost cu adevarat "lumina".
|