"ei doar au stele cu noroc
si prigoniri de soarte,"
Spune Eminescu in Luceafarul. Oare Demiurgul eminescian sa fie inchipuirea lui Eminescu a Dumnezeului nostru? Oare creatia lumii "din a cheaosului vai" reprezinta versetele biblice din Facerea, transpuse liric? - ramane la aprecierea fiecaruia! cat am critica si cat de buni am fi in literatura niciodata n o sa stim cu adevarat ce a simtit si ce a crezut poetul in momentul scrierii.
e interesant totusi, ca la capitolul genezei Pamantului, Eminescu vede lucrurile destul de clar; si anume :
"Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii..." (Scrisoarea 1) . indubitabil poetul si-L imagineaza pe Dumnezeu in Facerea Lumii...cu siguranta El e punctul care se misca, El e Tatal care e Stapanul peste marginile lumii.
simai interesant este cum vede Eminescu sfarsitul lumii:
"Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș
Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși,
Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț'
Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați;
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;
Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie,
Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie,
Și în noaptea neființii totul cade, totul tace,
Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace..."
destul de inspaimantator vede poetul zilele cele de pe urma! dar totusi...nu face referire la a doua venire a lui Hristos si nici la Judecata de Apoi si la rasplata cuvenita fiecarui om...
cu toate acestea, pe cat ma pricep si eu, cred totusi ca Eminescu ar putea fi canonizat...dar totul depinde nu de mine ci de hotararea de la Sfantul Sinod
Dumnezeu sa ne ajute!